Recent am achiziționat ceva cărți pentru biblioteca mea, nu sunt multe, dar sper să fie bune și să nu regret. Prima din ele am comandat-o la începutul lunii. Am și citit-o deja, e vorba despre Octopussy - Cristina Boncea. Săptămâna trecută mi-am comandat de pe net romanul Exorcizat - Radu Găvan, iar acum mă laud că am toate cărțile din colecția Arven.
Îmi tot spun de ceva vreme că am deja destule volume pe rafturi și că ar trebui să le citesc pe alea înainte de a cumpăra altele. Așa că am mai redus din cheltuielile pe cărți... până azi :)) Am dat azi o fugă până la Reșița cu Mily și am făcut cea mai mare prostie: am intrat în librărie cu bani la mine. Ce a urmat? Evident am cumpărat ceva cărți, altfel nu se putea.
Labirintul, Evadarea - James Dashner
Urzeala tronurilor - George R. R. Martin
Ok, poate nu sunt multe, dar încă nu s-a terminat luna, iar lista mea cu dorințe e foarte mare. Problema e că nu prea mai am pe unde să le pun, căci rafturile sunt deja pline. Probabil am să-mi cumpăr mobilă nouă ca să am loc. Mereu promit că astea sunt ultimele cărți pe care le cumpăr luna asta. Singura lună în care nu am achiziționat cărți a fost Ianuarie, căci eram prea ocupată să scriu la volumul 2 din Ultimul avanpost. Apropo, cei ce nu ați văzut încă teaser-ul îl puteți viziona aici.
Toată lumea are dreptul să viseze la ceva, iar eu, evident, visez la cărți. În luna februarie am luat o mică pauză de la citit pentru că am fost foarte ocupată(more news soon). Nici cărți noi nu am mai achiziționat căci nu am avut timp, dar am zis să-mi fac un mic wishlist cu titlurile cărților ce au intrat de câteva zile în vizorul meu.
Quasar - Ana Mănescu
„Universul a început cu un Bang și s-a terminat cu un sărut, ca toate marile iubiri”
„Ana Mănescu este o scriitoare tulburător de generoasă: ea nu împărtășește cu cititorii doar ceea ce este la suprafață, explicit, nedureros, blând; îi plac subteranele, ascunzișurile, visele uitate, amenințările mute, teama ființei de ea însăși, întunericul care are nevoie doar de o scânteie pentru a se preschimba în lumină orbitoare. Și ni le oferă pe toate, cu sinceritate și o delicatețe care nu se mai regăsește în nicio altă carte pe care ai putea-o citi vreodată. Quasarul poate construi o lume și o poate exploda într-o bătaie de aripi. Pentru că totul și nimicul înseamnă altceva numai după ce au fost atinse de iubire. Ana scrie despre acele clipe în care ești cel mai adevărat tu care a existat vreodată. Și ești cel mai mult tu când ești prins în iubire, ca într-o capcană de soare.” (Cristina Nemerovschi)
Am citit anul trecut Alter.ego, scris tot de Ana şi mi-a plăcut enorm de mult. M-a făcut să retrăiesc niște emoții mai vechi şi pe care aş reciti-o oricând când. Quasar mi-a stârnit curiozitatea de când am văzut coperta, iar dacă o recomandă Cristina trebuie să o citesc.
Cioburi de stele - Amie Kaufman, Meagan Spooner
Trei lumi. Trei poveşti de iubire. Un singur duşman.
Icarus e o uriaşă navă spaţială care călătoreşte prin hiperspaţiu cu viteză superluminică. Icarus explodează, iar Lilac LaRoux (fiica celui mai bogat om din univers) şi Tarver Merendsen (care, la doar 18 ani, este deja erou de război) sunt singurii supravieţuitori. O navetă de salvare îi duce pe o planetă pustie, unde găsesc o formă ciudată de viaţă ("fiinţele şoptitoare"), supusă unui experiment secret condamnabil, iniţiat de tatăl lui Lilac. Totul se schimbă după ce Lilac şi Tarver dezleagă misterul "fiinţelor şoptitoare" şi află că ar putea fi salvaţi. Dar nu vor mai fi niciodată aceiaşi tineri care au păşit cândva pe planeta pustie.
Am tot auzit de cartea asta şi mulţi mi-au spus că e bună şi interesantă. Nu ştiu ce să zic. Descriera mă atrage, mai ales că e SF. Voi citi şi voi vedea.
Doctor Sleep - Stephen King
Stephen King se întoarce la universul pe care l-a creat și l-a explorat în Shining. Dan Torrance, angajat într-un azil de bătrâni, trebuie să salveze o fetiță din ghearele unei grupări de criminali cu puteri paranormale. Umează o luptă complicată între bine și rău, o poveste extraordinară, care va încânta miloanele de cititori ce s-au delectat cu Shining și-i va cuceri pe cei care pășesc acum în ținuturile lui Stephen King.
Octopussy - Cristina Boncea
Hyena, o adolescentă de aproape 14 ani, se întoarce acasă după o lungă perioadă de absență din mijlocul familiei. Este primită deopotrivă cu entuziasm și scepticism de către Becks, sora sa geamănă, care încearcă să reconecteze relația lor și să recupereze toți acei ani pierduți. Dar secretele mamei, ale tatălui vitreg și ale ambelor fete sunt amenințate să iasă la iveală odată cu sosirea straniului unchi din America.
Citind această carte, ești obligat să lași deoparte toate clișeele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopți în cluburi, haine de fițe? Pentru Becks si Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflecții și raportări față de viață – o foarte ciudată raportare, de altfel…
Un roman ca o călătorie fascinantă și amețitoare, cu umor sumbru și, în același timp, o atentă celebrare a individualității extreme.
Mărturisesc că de când am văzut pe site-ul editurii numele cărţii m-a atras, m-a făcut curioasă. Descrierea îmi spune că sigur îmi va plăcea, în plus am citit un mic fragment din carte şi sunt nerăbdătoarea să o citesc toată.
Fugi! Fugi! Cât de repede poți. Deși mintea mea era conștientă de pericolul ce se apropia, picioarele mele nu reușeau să țină pasul cu ea. Forța fizică nu a reprezentat niciodată punctul meu forte. Oboseam prea repede. Știam că e pe urmele mele, dar nu puteam să mai înaintez.
Cerul părea că ia foc. Soarele stătea să apună, iar culorile reflectate de acesta erau o combinație ciudată de portocaliu cu roșu. Am încercat să deslușesc câte ceva în jurul meu, dar tot ce puteam vedea erau dealuri și mulți copaci. Cred că mai degrabă mă învârtisem în cerc, decât să mă îndepărtez de ea. O simțeam, mereu am putut să o fac, o simțeam și era aproape, era foarte aproape.
Fugi! Fugi!
Mi-am repetat asta în gând de vreo mie de ori, dar nu mai puteam. Hainele mele erau murdare. În păr aveam mici cheaguri de sânge amestecate cu noroi. Mi-am dus mâna la frun¬te. Rana continua să sângereze, nu știam ce să fac încât să o opresc. M-am lăsat pe vine și am încercat să-mi controlez respirația, dar fără succes. Când am ridicat privirea, am văzut-o furișându-se printre copaci. La început era doar o umbră ce se împletea cu toate celelalte, se pierdea printre ele, apoi revenea doar pen¬tru a se juca cu mintea mea.
— Arată-te! Ieși în față dacă ai curajul, am strigat eu la ea.
— Ești sigură? se auzi ecoul slab al unei voci.
Nu eram. Eram înspăimântată și terifiată, dar nu voiam ca ea să știe. Nu voiam ca teama mea să reprezinte un avantaj pentru ea.
— Uită-te la tine! continuă să răsune vo¬cea batjocoritoare din jurul meu. Ești la un pas de moarte și totuși te crezi superioară. Mereu ai încercat să faci pe fata perfectă, te-ai crezut mai deșteaptă. Ți-ai vândut imaginea de pisicuță plouată și neajutorată și toți te-au crezut, inclusiv eu.
— Încetează!
— Ai jucat rolul fetei cu inimă de aur, cu suflet bun ca pâinea caldă. O păpușă de porțelan cu bucle galbene asemeni spicelor de grâu, un înger. Mi se face greață doar când mă uit la tine.
— Înseamnă că nu te-ai privit recent. Și mie mi-e scârbă când mă gândesc ce-ai ajuns.
— Grijă mare, păpușă de porțelan, ai limba cam ascuțită, s-ar putea să te ciobești. Cât des¬pre mine... sunt doar rezultatul acțiunilor tale. Sunt așa din vina ta!
— Nu!
Câteva umbre începură a-mi da târcoale, apoi prinseră formă umană. Poate umană era prea mult spus, din moment ce erau toți patru corbi. Ochi lor erau negri ca noapte și plini de mânie. Cu un ultim gram de forță, am încercat să o iau la goană, dar a fost în zadar. Unul din corbi a fost mai rapid decât mine și m-a trântit la pământ. Am început să țip și să mă zbat, dar brațele lui puternice mă țineau în loc.
— Alo! m-am răstit eu la ei. O spargi, o plătești!
Am făcut rapid schimb de priviri furioase cu tipul enervant de mai devreme. Apoi mi-am luat din nou telefonul, încercând să mai fac vreun level sau două la unul din jocuri, până să mă apuc de spălat pe jos. Așa e viața, unii se chinuie să salveze un om pe masa de operație, alții descoperă în vreun laborator un nou leac pentru vreo boală, cineva lansează o nouă sondă spațială, iar eu... eu încerc să sparg cât mai multe bomboane în cât mai puține mișcări.
Dacă cineva mi-ar fi spus în liceu că pe viitor viața mea avea să se împartă în timp petrecut la muncă și timp petrecut acasă, probabil aș fi fost în stare să îl iau de gât. Pe atunci viața reprezenta un amestec nebun de concerte, țigări, alcool, sex și multă muzică rock. Mă îndrăgosteam de azi pe mâine, lipseam cu zilele de la școală și duceam motivări făcute în Photoshop, că pe atunci nu știa multă lume de așa ceva, deci dirigintele le lua de bune. Alteori mă urcam în tren și plecam la București împreună cu gașca, ca să ne vedem formațiile preferate în concert. Dacă nu mă înșel, la Nightwish din 2005, la polivalentă, l-am și cunoscut prima data pe Radu. Pe atunci se vedea cu o tipă din gașca mea, s-au despărțit la câteva săptămâni după. Ciudat cum și formația a făcut la fel.
Mi-am stins țigara și am pus jocul pe pauză. Noii mei clienți erau încă prinși în discuția lor și fără să vreau am plecat urechea la ce își spuneau. Pe cel tânăr nu îl auzeam prea bine, stătea cu spatele spre mine și vorbea mai mult în șoaptă. În schimb celălalt se răstea o dată la două fraze.
Din ce am prins din zbor, am înțeles că erau supărați de apariția nu știu cui în oraș. Cel puțin unul din ei era extrem de nervos din pricina asta. Toate ca toate, dar dacă mai dădea o dată cu pumnul, aveam să îi scot afară. Jocul mi-a fost întrerupt de un nou mesaj de la Roxi, în care mă anunța că a rămas fără țigări. Grozav! Eu mai aveam vreo cinci în pachet și o săptămână până la salariu. Deci nici o șansă să fac rost de bani prea curând. În plus, îmi luasem deja un pachet azi, iar ultimii mei clienți îmi plătiseră suma fixă. Al naibii de zgârciți. Acum chiar regretam că nu le scuipasem în bere.
Nu dădeau semne că ar avea de gând să plece curând, iar pe mine mă apucase foamea. Așa că mi-am luat geanta și am căutat prin ea după eugenii. Mai aveam doar una, iar asta nu avea să îmi astâmpere prea mult.
— Ne mai aduci te rog două beri? spuse tipul enervant.
Nici nu băgasem de seamă când veni în fața mea. O clipă m-am simțit pierdută, mă rătăcisem în privirea lui, vocea lui părea să-mi influențeze mișcările și m-am trezit în fața frigiderului înșfăcând două beri. Reflecția propriului chip în geamul frigiderului mă readuse cu picioarele pe pământ.
— Ce naiba? am spus eu dezmeticindu-mă. Îmi pare rău, dar am zis ultima comandă.
— Iar eu am mai cerut două beri.
— Iar eu refuz să îți dau. Programul meu s-a încheiat, nu vă mai servesc.
Se dădu un pas mai în spate și îi făcu un semn discret partenerului său. Cu coada ochiului, l-am văzut pe celălalt tip că se duce înspre ușa localului. O clipă am răsuflat ușurată, mă gândeam că au prins ideea și că vor pleca. Doar în momentul în care a închis ușa, mi-a trecut prin gând că ceva nu era în regulă.
Mâna mea țâșni spre cuțitul ce îl foloseam să tai lămâile pentru cocktail-uri, dar nu am fost suficient de rapidă. Bărbatul din fața measări peste tejghea și îmi prinse mâna. O suci puternic, am vrut să țip, dar nu am mai apucat. Mă îmbrânci cu toată forța lui și-mi lipi fața de geamul frigiderului. Poate ar fi fost mai bine să fi înghițit în sec și să-i fi servit, dar era prea târziu. Primul meu gând fugi la Ovidiu. Dacă mi se întâmpla mie ceva rău, ce avea să se aleagă de el? Crescusem fără părinți, știam ce înseamnă asta. Oare avea să aibă Radu grijă de el? Da, sigur. Mai degrabă puteam conta pe Roxana, ea era mult mai responsabilă. Doar gândul la Ovi îmi mai dădu o fărâmă de speranță și curaj.
— Vă servesc, am spus eu.
— Lasă asta, îmi spuse el pe un ton aspru. Din ce Neam ești?
— Ce?
Bărbatul mă împinse și mai tare. M-am lovit cu fruntea de geam și am încercat să dau din coate. Zadarnic însă, era mult prea puternic.
— Te-am întrebat din ce neam ești?
Vocea lui îmi făcu sângele să înghețe. Am simțit cum mâna lui îmi dă deoparte părul, la spate. Avea degetele înfiorător de reci. Corpul meu tremură ușor atunci când îmi trase brusc de gulerul cămășii și îmi dezveli umărul. Știam ce căuta. Și mai știam că dacă aveam să ripostez ar fi ieșit mult mai urât, așa că m-am prefăcut că nu știu despre ce vorbea.
— Nu are semn, spuse el întorcându-se spre celălalt.
Am profitat de neatenția lui și l-am împins cu toată forța. Nu a fost suficient.
— Cine ești? Și ce mama dracului cauți aici?
— Lasă-mă! am strigat eu în timp ce mă zbăteam.
— Nu mă obliga să mai întreb o dată!
Corpul meu continua să se zbată și prin nu știu ce minune am reușit să-mi eliberez una din mâini. Nici nu îmi dădeam seama ce fac. L-am lovit de câteva ori cu cotul în stomac, până ce mi-a dat drumul. Cred că l-am lovit și cu picioarele, nu mai știu, am acționat din instinct. L-am izbit cât am putut de tare de tejgheaua barului. Era o nebunie totală în capul meu, dar efortul a dat roade și pentru câteva clipe am fost liberă.
Doar pentru câteva clipe, căci nu am ajuns să fac nici doi pași și tipul se năpusti asupra mea din nou. Mi-am pierdut echilibrul și am căzut, împreună cu el, peste una din mesele aflate în bar. Aceasta cedă sub greutatea corpurilor nostre și se rupse. O durere groaznică
îmi pulsă pe șira spinării când m-am lovit de podea.
Eram amețită, coloana mă durea extrem de rău, întreg pământul se învârtea cu mine, iar omul ce mă atacase era acum deasupra mea. Cu o mișcare bruscă, mă întoarse spre el. M-a prins cu o mână de gât și m-a obligat să îl privesc în ochi. Începuse să strângă din ce în ce mai tare, lăsându-mă treptat fără aer.
— Să nu crezi că s-a terminat aici, îmi șopti el. O să fim cu ochii pe tine.
Nu am mai putut răspunde. Sau nu am mai avut forța necesară. Ochii lui au început să își piardă din culoare, devenind treptat albi. Luminile din jur începură să pâlpâie neregulat, iar muzica din bar se întrerupsese. Nu îmi venea să cred. Mă simțeam dintr-o dată și mai slăbită, și mai moale, lipsită de orice vlagă, parcă mă fura somnul. Pleoapele îmi erau grele. Am clipit de câteva ori, apoi am închis ochii.
M-am trezit buimăcită, cu o groaznică durere de cap și de spate. În fundal mi se părea că aud muzică, dar nu îmi puteam da seama de unde.
