vineri, 27 noiembrie 2015

Daca as fi un personaj (+Bookshelf Tour)

marți, 17 noiembrie 2015

Bleed Your Eyes #Gugulan Rock


   Salutare! Am zis că fac postarea asta ieri, dar a fost luni... iar luni nici iarba nu crește. De când cu postările video pe Youtube am cam ignorat blogul, dar azi facem o excepție, mai ales că în weekend am fost la un concert și m-am încărcat de energie pozitivă.
   Dacă vă aduceți aminte vă povesteam eu în vară ca s-a organizat în micul meu oraș un festival rock și tot atunci ziceam că abia aștept august 2016 ca să particip din nou. Poate că voi cei din orașele mai mari aveți astfel de evenimente mai des, dar aici sunt cam rare și cred că ar putea fi ridicate la rangul de sărbătoare. Lăsând gluma deoparte, cei de la Gugulan Rock (aceeași oameni minunați ce au organizat și fest-ul) au decis să facă așteptarea mai ușor de suportat și ne-au servit o mică mostră de distracție ca să ne mai domolească până la vară. Așa că sâmbătă am avut pare de un concert marca Bleed your eyes (formație de melodic deathcore/metalcore din Timișoara).
   Inițial totul trebuia să se desfășoare pe 31 octombrie, dar în urma tragediei din capitală s-a decis amânarea concertului pentru data de 14 noiembrie. Nu s-a pus problema de supărare, toată lumea a înțeles și a apreciat gestul. Mai mult sâmbătă s-au putut dona și bani pentru victimele de la Colectiv. Un gest frumos având în vedere că oricine a făcut o donație a participat la o tragere la sorți având ca premiu un album Goodbye to gravity. 
   Revenind la concertul celor de la Bleed your eyes, mărturisesc că m-am simțit bine și chiar mi-a plăcut. Am lăsat deoparte micile dificultăți tehnice pe care le-au întâmpinat membrii formației. Nici publicul prezent nu a părut să țină cont de ele căci energia pozitivă a băieților din formație i-au făcut pe toți să cânte și să se distreze împreună cu ei. Da, s-a simțit că sunt la început și că mai au ceva de învățat, dar totodată ți-ai putut da seama că băieții aceștia pun pasiune în ceea ce fac și câteva obstacole minore nu au să-i oprească. Bravo lor!
   Atmosfera de sâmbătă a fost întreținută și de cei de la Pyraessence care au făcut în fața localului un spectacol magic cu foc și diverse jonglerii. Și da! S-au luat toate măsurile de siguranță, iar demonstrația a avut loc afară în aer liber și nu s-a întâmplat nimic rău.
   Sper ca până în vară la fest să mai avem parte de mici surprize din partea celor de la Gugulan Rock. Până atunci vă las o piesă a celor de la Bleed your eyes să vă faceți o idee despre cum a fost sâmbătă la concert. 



miercuri, 11 noiembrie 2015

Zona Zero (fragment)

   După cum știți noul meu roman Zona Zero e aproape gata să iasă la lumină. Lansarea oficială va avea loc la Gaudeamus la standul editurii Herg Benet. Mai exact sâmbătă, 21 noiembrie, la ora 12. Vă aștept cu drag. Până atunci vă las un mic fragment ca să vă faceți o idee despre ce e vorba.

   Sunetele făcute de acele creaturi începură să se audă din nou, doar că de data asta se împleteau cu sunetele făcute de niște arme. A vrut să se ridice, dar ce rost mai avea? Ușa de la intrarea în salon se sparse în urma unei explozii. Un fum gros invadă încăperea, iar prin el se văzu forma unui corp care îndepărta ceea ce mai rămăsese din partea de sus a ușii.
   Fata își miji ochii, dar nu se ridică. Când fumul se mai dispersă, observă cum una dintre acele creaturi ciudate încerca să-și facă loc. Ea ridică puțin capul, dar rămase paralizată de frică. Chestia din fața ei părea să fi fost cândva om, probabil un doctor, dacă te luai după haine. Totuși acum nu mai putea trece deloc drept om, căci mișcările lui nu erau firești, iar sunetele ce veneau dinspre el erau grotești. Capul i se tot învârtea când într-o parte, când în alta. Creatura lovea disperată obiectele ce blocau intrarea. În ochii lui nu se mai putea citi decât un singur sentiment: foamea.
   Dacă ar fi fost mai puternică, fata s-ar fi ridicat și ar fi făcut tot posibilul să scape. Ar fi căutat cuțitul prin salon sau s-ar fi aruncat pe geam, ca să nu ajungă pe mâna creaturii. Totuși extenuarea, depresia și frica o paralizau în continuare.
    Monstrul acela își folosi toată forța ca să împingă dulapul și să ajungă la ea. Din când în când, își arăta dinții și mai scotea câte un sunet animalic. Îl putea zări stând acolo, cu capul prins între tocul ușii și un dulap. Fata își auzea bătăile propriei inimi, puternice și neregulate. Își închise ochii și strânse tare din pleoape, poate avea noroc și reușea cumva să se trezească din coșmar.
    Atunci, câteva focuri de armă se auziră mult prea aproape de ea. Deschise ochii și văzu creatura căzând la pământ. Cineva împinse dulapul și intră în cameră. Își ridică privirea spre cele două siluete care pătrunseseră în încăpere și încercă să spună ceva, dar cuvintele nu au vrut să se desprindă de pe buzele ei. Cei doi oameni se repeziră. Unul avea arma îndreptată spre ea, iar celălalt o ridică brusc de pe podea și-i prinse mâna. Amândoi erau îmbrăcați în negru, erau înarmați și aveau măști de oxigen pe față. Nu le putea distinge chipul. 
    Cel care o prinse de mână îi injectă ceva în braț, iar ea își trase mâna din cauza durerii. Omul scoase un mic dispozitiv și analiză câteva picături din sângele ei. Fata privea toată scena fără a reacționa.
      ― Nu e infestată, se auzi vocea bărbatului, prin acel aparat de respirat. 
      ― Hai să mergem, răspunse al doilea.
      ― Nu... nu, zise ea, mai mult în șoaptă, privind spre trupul soțului ei. Nu vreau!
   Omul începu să o împingă pe fată spre ieșire, dar ea opuse rezistență. Nu făcu o treabă prea bună, căci omul era de două ori cât ea și aproape o luă pe sus. Fata mai aruncă o ultimă privire spre trupul plin de sânge și începu din nou a plânge. Mai bine ar fi murit și ea odată cu el.
    Pe coridor mai erau câțiva oameni îmbrăcați la fel ca cei care o salvaseră. Trăgeau în creaturi, dar le doborau cu greu. Cineva o ghidă spre ieșire. Ochii o usturau din cauza acelui fum și avea impresia că se îneacă, că nu mai poate respira. Se opri o clipă și începu să tușească. Bărbatul care o ținea de braț își scoase masca de oxigen și i-o potrivi pe chip. Fata trase de câteva ori aerul curat în piept, apoi se lăsă dusă de acel om spre niște scări.
    Spitalul arăta îngrozitor. Peste tot erau urme de sânge și cadavre. Un miros puternic de putrefacție îi invadă nările și se opri să vomite. Nu apucă să termine, căci unul din acei oameni o împinse din nou spre ieșire.
    Ajunsă afară, observă că, pe lângă ea, soldații ‒ dacă erau soldați ‒ mai scoseseră din clădire alte patru persoane, la fel de speriate. În jur era o nebunie de nedescris. Focurile de armă se auzeau din toate direcțiile, o autospecială a pompierilor era în flăcări, lumea țipa, iar soldații trăgeau în groaznicele creaturi. Fata se opri o clipă și privi înspre cer. Cinci avioane de vânătoare se îndreptau spre oraș.

Lupta pentru supraviețuire a început!