Hei, salut! Numele meu e Lavinia, iar... iar acesta nu e canalul meu de Youtube, deci nu am idee de ce am început așa. Toate ca toate, dar am rămas datoare cu o recenzie și azi a venit momentul să-mi plătesc datoriile. V-am spus și într-un clip pe Youtube că, mai nou, am să postez recenziile doar pe blog, iar pe canal am să fac doar book haul sau wrap-up.
Am primit luna trecută cartea asta direct de la autor, iar azi mi-am făcut puțin timp să vă vorbesc și vouă despre ea. Tocmai am mâncat multe căpșuni și mi-au creat o stare de bine și poftă de muncă, așa că m-am pus la calculator și am zis să scriu recenzia pentru Fiori de Petruț Dinu.
Editura: BCC Publishing
Anul apariţiei: 2016
Descriere: ,,Fiori’’ este o poveste a renunţării la tot ce nu ne face bine şi a începerii unui nou drum. Pentru a vă introduce pe cât posibil în această poveste, vă voi prezenta pe scurt subiectul cărţii: David s-a născut în România, dar a trăit până la vârsta de 18 ani în Germania. Într-o zi, un telefon neaşteptat de la bunica lui îi dă viaţa peste cap. Este nevoit să renunţe la tot ce avea şi să înceapă o viaţă nouă. Dar în prima seară petrecută pe tărâm necunoscut, el zăreşte la casa de vizavi o planşă pe care scrie: ,,Nu eşti binevenit aici!’’. Astfel, David se va lupta cu un destin necruţător care nu îi aparţine, acela al bunicii sale care se stinge din ce în ce mai mult sub ochii lui, dar şi cu în-drăgostirea pentru Sofia, fata care nu-i poate vorbi. Va ajunge la sfârşit să-şi dea seama că pentru a putea zbura prin şi întru viaţă, trebuie să fie în formulă de doi.
,,Entuziasmul editorului este justificat.
Deşi foarte tânăr, neverosimil de tânăr, Petruţ Dinu are un talent de care nu se poate face abstracţie. Acest roman, Fiori, scris deopotrivă cu un calm de profesionist şi cu exuberanţă aminteşte de primele cărţi ale lui Petru Popescu. Ca şi el va avea, sunt sigur, succes nu numai în România, ci şi în străinătate.
Bine ai venit în literatura română, Petruţ Dinu!'' Alex. Ştefănescu
Pe autor îl știu doar de pe Facebook, iar cu ceva timp în urmă chiar mi-a trimis un fragment din romanul său. Pe atunci carte era încă în lucru, dar mărturisesc că mi-a atras atenția și chiar eram curioasă unde va duce toată povestea. Am citit cartea în câteva ore, dar nu știu din ce motiv am tot amânat să vă povestesc despre ea. Chiar mi-a plăcut și a fost o lectură frumoasă, dar hai să vorbim prima dată despre acțiune și personaje, iar concluziile le tragem la final.
Îl avem în prim plan pe David, un copil ce a fost crescut de părinți lui în Germania, iar acum se întoarce în România la cererea bunici lui care este bolnavă și vrea să-și petreacă ultimele zile în compania nepotului ei. La început mi-a fost destul de greu să mă atașez de David, personajul principal, probabil din cauză că suntem firi diferite. El fiind destul de inocent, visător, mult prea calm pentru un adolescent și nu am înțeles dorința lui de a veni în țară pentru o persoană ce, chiar el, o numește de multe ori o străină.
Suferea așa cum doar o femeie care se simte singură și neajutorată o poate face. Primul impuls a fost să merg și să o iau în brațe, să-i spun că-i sunt alături și că o voi ajuta, dar nu eram capabil să fac asta.
Era o străină pentru mine.
Totuși am apreciat modul în care s-a construit relația dintre el și bunica lui, nefiind forțată sau impusă doar de gradul de rudenie. Sentimentele se nasc natural și devin din ce în ce mai puternice. David ajunge să descopere adevărata fire a acelei străine, să o aprecieze și să o iubească pentru naturalețea ei. Treptat relația dintre bunică și nepot se construiește sub ochii cititorului care nu poate să facă altceva decât să asiste și să privească cu tristețe, căci pe măsură ce dragostea lui David pentru bunica lui crește, crește și suferința pe care acesta o va simți în momentul în care o va pierde.
Odată cu venirea lui David în România facem cunoștință și cu Sofia, o vecină și colegă de școală de care băiatul se va îndrăgosti și alături de care va trece prin multe. Sincer, mi-a plăcut modul în care a fost realizat acest personaj, poate chiar mai mult decât personajul principal. E complex, are o poveste de viață impresionantă, e înconjurată de mister încă din primele pagini și chiar dacă nu vorbește poate reda prin gesturi tot ceea ce cuvintele nu pot exprima. Poate acesta e și motivul pentru care David se și îndrăgostește iremediabil de ea. De apreciat faptul că autorul a reușit să redea toate trăirile unei astfel de persoane.
Parfumul ei seducător era și mai intens în seara aceea. Sofia îmi producea un sentiment unic în lume: fiori, care nasc alți fiori la nesfârșit.
Un lucru ce nu l-am înțeles eu și care l-a făcut pe David să-mi fie și mai antipatic a fost toată faza cu fosta lui prietenă. Pe scurt: tipa vine de la mulți kilometrii distanță să-și revadă prietenul, iar el o tratează cu răceală, ba chiar nesimțire. Sigur, nu-i poți porunci inimi, iar David s-a îndrăgostit de Sofia. Cu toate astea, ar fi fost frumos ca prima dată să o anunțe și pe cealaltă fată de decizia luată, nu să o lase să-i organizeze o petrecere surpriză și să reacționeze ca un bădăran. Câteodată mai trebuie să ne gândim și la sentimentele altora. Mie una mi-a părut rău de Rebeca, deși nu am aflat mare lucru din carte despre ea, cred că David îi datorează niște scuze.
Romanul este împărțit în trei părți, iar ultima parte, deși mi-a plăcut, mi s-a părut puțin cam grăbită. Circumstanțele fac ca David și Sofia să dea de necaz, iar viața să le fie în pericol. Ideea a fost bună, dar pe parcurs mi s-a părut constant că lipsește ceva, că unele scene nu sunt veridice, ba chiar previzibile. Asta nu înseamnă că autorul nu ar putea să scrie și ceva thriller, doar că aici totul a părut pe fugă. Personajele negative au fost create doar pentru a se afla în antiteză cu cei doi protagoniști. Victor și mama sa, Matilda, mi s-au părut niște personaje de carton, menite doar să umple un gol. Poate dacă erau conturate mai bine ultima parte ar fi ieșit de nota 10, așa a fost doar de un 6.
Mă aflam într-un joc încins de ping-pong. Eram o minge albă, rece și dură. Într-o parte a mesei, stătea Viața, în cealaltă Moartea. A început jocul.
Cu toate astea romanul a fost o lectură ușoară și interesantă. O recomand tinerilor ce acum simt primii Fiori ai iubirii, dar și adulților ce doresc să-și amintească de inocența primei iubiri. Autorul redă perfect sentimentul de iubire pură, de iubire sinceră, iar emoțiile trăite de personaje au să te copleșească și au să te transpună în lumea lor. Mulțumesc din nou pentru roman și aștept cu interes viitoarele cărți semnate de Petruț Dinu.
