miercuri, 11 martie 2015

Reacție la o recenzie proastă!

Din cauza titlului probabil aveți impresia că urmează să fac cu ou și cu oțet pe cineva care a zis ceva rău de cărțile mele. Ei bine, nu! Sunt conștientă că suntem oameni diferiți care avem gusturi și nevoi diferite, iar dacă cineva își exprimă nemulțumirea față de o carte/un autor/orice și vine cu un argument cât-de-cât bun nu obișnuiesc să obiectez, îi respect omului părerea și îmi văd de treabă. 



Am citit și eu câteva cărți care nu mi-au plăcut, nu m-a atras subiectul sau nu am reușit pe deplin să înțeleg ce vroia autorul să-mi transmită. Se întâmplă. Toți am trecut prin asta. Ce fac oamenii normali când dau de o astfel de carte?  Păi e simplu: spun nu mi-a plăcut, nu o recomandă mai departe, sau dacă au cont pe goodreads îi dau mai puține stele. Ce fac proștii când dau de o carte pe care nu o înțeleg? Aici e mai complicat căci e un proces complex, pentru că  proștii nu doar că nu pot înțelege ce a vrut autorul să zică? (ca să o ardem ca-n liceu), ei nu fac nici diferența dintre real și literatură, dintre imaginație și adevăr. Și atunci apare situația asta:

Vine câte una cu atitudine de țață Floarea vânzătoare de linguri de lemn în piață și începe să huiduie ca proasta o carte pe care nu a înțeles-o. E vorba de mirifica recenzie la cartea Cristinei Boncea (Octopussy) pe care o găsiți aici. Să analiză argumentele tipei care vrea să desființeze cu orice preț romanul Cristinei. Evident recenzia e scrisă cu măiestria unei casnice frustrate că s-a terminat Sunt celebru și n-a câștigat cine vroia ea. 

Îţi poţi da seama de asta din titlul ales Ce se întâmplă cu lumea noastră???????, serios acum Recenzie - Octopussy suna prea mainstream?

Înainte de a intra în detalii, lasă-mă să îți spun despre ce e vorba (insert copy/paste de pe site-ul Herg Benet date despre autor)  Acum că ți-am spus și ție ce știu eu despre ea, să trecem la subiect.   -  vai, am ajuns deja la jumătatea așa-zisei recenzii?

Se pare că s-a născut în 1998 - ba nu se pare nimic, într-adevăr s-a născut în 1998. 

Fetele au 13-14 ani pe parcursul romanului, însă sunt departe de a fi două copile normale. - mda, așa e rușine să-i fie Cristinei că nu a respectat manualul de creare a copilului normal, sau că înainte de a scrie cartea asta nu a citit rahaturi de articole gen cum să-ți crești copilul / educația în 10,5 pași prin revistele pentru femei. În fond cum naiba definești un copil normal? 

Faptul că romanul este plin de scene sexuale, șocant zic eu dacă mă gândesc că un copil de 16 ani ar putea să își imagineze așa ceva - alo, revenim și noi puțin pe pământ sau plutim în continuare? Se numește ficțiune cu un scop. Îți folosești imaginația... a, tu nu ai așa ceva? îmi cer scuze atunci.

mă trimite cu gândul că o consiliere psihologică poate nu este cea mai rea soluție - și pe mine, dar cred că tu ești ce care are nevoie de ea. O mai repet o dată că poate pricepi: E FICȚIUNE!!!! 

Totuși, dragi părinți, voi ați citit cartea copilului vostru? - nu știu în ce măsură au citit părinții Cristinei cartea, dar eu în locul lor m-aș simți al naibii de mândru că am un copil atât de talentat și care poate înțelege, la o vârstă fragedă, lumea la un cu totul alt nivel. 

Totuși, oameni buni, e revoltător că lumea asta a ajuns așa de depravată, încât mintea copiilor din ziua de azi este plină de sex, droguri, viață de noapte la 13-14 ani, respectiv 16-17  -  nu draga mea, mintea ta e plină de fluturași și floricele și nu observi că lumea în care noi trăim nu e roz, nici măcar alb-negru nu e, căci albul s-a dus dracu de mult. 

Așa că, draga mea Cristina, nu știu care a fost intenția ta când ai scris așa ceva, dar pentru mine nu este literatură. - ei bine nici pentru mine aiurelile tale aruncate la întâmplare nu sunt tocmai o recenzie. Sunt mai degrabă frustrările unei tipe care a trăit toată viața în casă și habar nu are ce naiba se petrece dincolo de zidurile camerei ei. Știu un remediu pentru frustrarea ta, dar cred că e prea revoltător pentru gusturile tale fine ;)

Părinți, uite ce e în mintea copiilor voștri! - sincer poți suna mai Gina-gospodina de atât? Sper din suflet să nu o iei ca pe o provocare. Eu, dacă aș avea un copil cu mentalitatea Cristinei aș fi foarte mândră de el. 

Nu știu ce ziceți voi, dar eu am fost oripilată de această recenzie. Respect părerea altora, dar nu accept lătrăturile jalnice. Ce urmează? Un bou pe un alt blog care să o acuze pe Cristina de situația din Ucraina, deși nu ar fi exclus. 


Revenind la carte Cristinei, întâmplarea face că eu numai ce am citit-o, e chiar foarte bună. Nu m-a oripilat, nu mi-a provocat greață, nu mi s-au desprins țiglele de pe casă în timp ce o citeam. Am fost foarte captivată de cele două gemene în jurul cărora se învârte acțiunea. Eu una recomand cartea cu tot cu limbajul ei dur, cu tot cu scenele de sex, cu tot dezmățul din ea. Bravo Cristina, ai scris o carte de nota 10! 

Părerea mea despre Octopussy :




8 comentarii:

  1. Nu am citit cartea Cristinei încă, dar jur că recenzia aia mi se pare penibilă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anca, poate să îți placă sau nu carte atunci când o citești. Am văzut zeci de recenzii negative pe bloguri, recenzii argumentate astfel încât să înțeleg și eu de ce nu agreezi o carte. Dar această tipă, nu doar că nu explică cauza nemulțumirii ei, se mai și tăvălește prin noroi că "uite ce a ajuns țara asta".

      Ștergere
  2. Nu știu cum e pentru alții, dar pe mine „recenzia” aia mă face să vreau să citesc cartea :))
    „Mintea copiilor din ziua de azi este plină de sex, droguri, viață de noapte la 13-14 ani, respectiv 16-17” - nu știu dacă a ajuns vorba și pe la tanti asta, dar în adolescență chiar se gândesc toți la sex :)) Așa e situația corpului, hormonii o iau razna este o reacție obișnuită... Dar în fine, asta e atunci când nu te documentezi înainte :)) Și dacă e așa speriată de sexualitate, îi recomand ceva psihanaliză și să citească și ea ceva de Freud ca să se prindă și ea cum e cu sexualitatea.
    Eu încă n-am citit Octopussy și nu-mi permit să comentez cartea, poate nu-mi va plăcea, dar nu din cauză că nu-s de acord cu subiectul cărții sau că mă mir „ce-a ajuns țara asta”, asta mi se pare pur și simplu penibil. Dacă nu ești de acord cu subiectul cărții, sau te scoate din zona ta de confort, perfect, nu o citi. Eu spre exemplu, nu citesc cărți care au ca subiect infidelitatea, pur și simplu nu pot, dar nu mă apuc să critic respectivele cărți sau să încep să fac ca toate alea și să urlu în gura mare „ce-a ajuns tineretul din zilele noastre”.
    Oricum, am citit un scurt fragment din carte și apreciez că autoarea nu s-a cenzurat, nu a scris ceva obișnuit și a avut curajul să scrie ceea ce a vrut, numai pentru asta și vreau să citesc cartea :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să o citești, e interesantă. Eu una o recomand.
      Într-adevăr autoarea nu s-a cenzurat, iar asta de obicei reprezintă o problemă pentru doamnele care n-au mai ieșit din casă decât după pâine. Nu aș cataloga limbajul din carte ca dur, ci mai degrabă real. E de ajuns să pleci urechea la o conversație pe stradă și pun pariu că o să găsești mai multe cuvinte urâte decât în cartea asta :))

      Ștergere
  3. Frate...ce oameni tampiti . Ok, nu-ti place o carte, faci recenzia,spui de cate stele e, ce nu ti-a placut,ce ti-a placut,dar nu incepi sa latri aiurea. Ce, mai urmeaza sa imparta flaiere pe strada cu "NU CITITI CARTEA CRISTINEI BONCEA" . Asa de revoltati sunt unii oameni si nu inteleg de ce. Da, ca in ziua de azi un copil la 12-13 ani stie ce este sexul, consumul de droguri/alcool este adevarat , dar ce putem face? Sa ne tinem copilul inchis in casa, sa nu iasa in lume sa nu ajunga ca si restul? Eu nu cred ca exista o persoana care dupa ce citeste o carte de genul incepe sa ia exemple si sa faca si el ce a citit in carte. E ca si cum ne-am da noi drept Tris din Divergent si ne-am apuca sa sarim in tren din mers. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Exact. Cartea prezintă problemele cu care se confruntă cele două fete și familia lor, nu e un manual despre cum să-ți trăiești viața. Da, sunt mai ciudate întâmplările relatate, dar asta nu însemnă că după ce o vor citi toții copiii vor face exact ce au citit acolo.

      Ștergere
  4. Partea proastă în a băga un organism unicelular în seamă e că, la un momnent dat riști să-i trezești în delirul lui elucubrant, ideea că e transmițător de mesaj. De orice fel ar fi el. Categoric, e dreptul fiecăruia să placă sau nu o carte, indiferent cât de lăudată sau de hulită. La fel, e dreptul inalienabil al oricărui muritor eliberator de pârțuri spontane să nimicească bănuiala că ai de-a face cu un imbecil și s--o transforme în ditamai certitudinea. Ba, dacă aș fi vreun legiuitor cu capsa pusă, aș face pe dracu-n patru s-o trec la obligații. Așa am ști și noi care, ce și cum. Am citit recenzia - naiba să mă ia dacă pricep de ce-i atât de băgată în seamă, dar vorba cuiva, o fi vreo logică pe care n-o pricep - n-a mișcat nimic în mine, nici spre hăis, da` nici spre cea. La revedere, taică, și o legătură de leuștean.

    RăspundețiȘtergere