Și am rămas fără cuvinte...

   Da, uite că s-a întâmplat. Eu aia care vorbesc foarte mult am rămas azi fără cuvinte. Dar să o luăm cu începutul și să vă povestesc cum am ajuns în situația asta. Cu ceva timp în urmă directorul Bibliotecii din Caransebeș mi-a propus o colaborare, să organizăm ceva pentru copiii de la liceele din oraș. Am zis eu da atunci pe moment și m-am gândit că probabil totul va rămâne doar la ideea de proiect, dar nu a fost așa. Oameni serioși se țin de cuvânt. Drept urmare azi am fost invitată la Olimpiada Cititului, un alt proiect aflat sub patronajul acestei instituții.

   Ceea ce nu am știut eu când am acceptat invitația, a fost faptul că elevii au avut de citit cărțile mele, primele două ca să fiu mai exactă. Aveam eu emoțiile mele de când am plecat de acasă - oare le-au plăcut cărțile? dacă nu? - așa că îmi pregătisem eu un mini-discurs cu o zi înainte, ca să nu mă blochez și l-am tot repetat în gând. Totuși am ajuns la eveniment și am văzut cât de bine se pregătiseră elevii, veniseră cu liste de întrebări, cu câte o planșă pentru fiecare din romanele mele. Ei bine în momentul acela am uitat tot ce am vrut să zic. Noroc cu oamenii ăștia minunați care mi-au fost alături și m-au scos din impas. 

   De obicei așa se întâmplă când ai în jurul tău persoane frumoase, inteligente, deschise la minte. Pe moment te blochezi. Apoi te atașezi de ei și nu știi cum zboară timpul. Am vorbit despre literatură, atât despre cărțile mele cât și a altora. Am dezbătut diverse subiect și am am fost nevoită să răspund multor întrebări legate de Ultimul avanpost și Neamul Corbilor. Totuși cea mai mare bucurie a mea a fost când mi-au spus cât de mult le-au plăcut cele două cărți. Se putea citi pe chipul lor că o spun cu sinceritate și nu doar din cauză că profesoarele lor de română sunt în sală. 

   Evident, nu am putut scăpa neinterogată despre volumele viitoare. Am încercat eu să ocolesc întrebările, să mă fac că plouă, dar în final nu am avut ce face. Am dat puțin din casă, că nu se putea altfel. Dacă vreți să vedeți tot event-ul am să-l încarc la sfârșitul săptămânii pe canalul meu de Youtube.

  Cel mai emoționat moment, pentru mine, a fost când acești elevi minunați și-au spus părerile despre volumele mele. Mi-au analizat puțin personajele și au citit pasajele lor preferate.

   Aș vrea să vă vorbesc mai mult despre ziua de zi, dar încă nu mi-am revenit 100%, încă trăiesc euforia aceea. E minunat cum unele persoane te pot umple de energie pozitivă, nu cred că îmi pot exprima trăirile în cuvinte, deși sunt scriitoare. Nu am suficiente caractere pe tastatură ca să pot să le mulțumesc tuturor celor prezenți azi, dar și celor care au organizat și s-au ocupat de eveniment. Simt că un simplu mulțumesc nu e suficient.