June #wrap-up

   Dacă ar fi să analizez luna asta din punctul de vedere al unui cititor aș spune că a fost destul de slăbuță, am ajuns să citesc doar trei cărți. Totuși am compensat pe partea cealaltă, am avut două event-uri și am mai și scris ceva. Deci în final pot spune că am echilibrat cumva balanța.

    Dar hai să începem cu începutul, adică cu data de 8 Iunie când, la invitația Lorenei Lupu, am mers la Timișoara pentru a încerca o altfel de lectură. Evenimentul a fost găzduit de Electric Theatre, cărora le mulțumesc pentru ospitalitate. Mulțumesc pentru machiaj Mira Metzler Make-up Artist, dar și pentru mânușile primite cadou. A fost ceva nou și interesant să citesc fragmente din cărțile mele pe acorduri rock și m-a mirat cât de bine a ieșit acest experiment. Bine, am și ales piesele pe care le ascultam în timp ce scriam paragrafele respective din Ultimul avanpost și Neamul Corbilor.

   După cum spuneam și pe Facebook m-am apucat să scriu o altă carte care nu are nici cea mai mică legătură cu celelalte două, exceptând că acțiunea se petrece pe plaiurile noaste. Momentan nu vă zic despre ce e vorba, dar dacă e să iasă vreodată pe piață promit că o să vă anunț. Între timp am reușit și eu să vizitez satul Lindenfeld sau în traducere din germană: Câmpul cu tei. A fost până mai acum vreo 20 de ani o localitate, un sat de munte din Caraş Severin. Lindenfeld nu mai are oficial niciun locuitor din 1998, e un sat părăsit. Mereu am vrut să merg până acolo, cu toate că nu a mai rămas mare lucru din sat, are așa un aer post-zombie apocalips. E ceva interesant de văzut, dar nu recomand mersul cu mașina până acolo căci nu e drum asfaltat.

  Revenind la cărți, nu mă pot lăuda cu multe romane citite luna aceasta. Adevărul e că nu prea am avut timp. Mai nou lucrez în timpul săptămânii la o firmă, iar în weekendu-uri sunt fotograf pe la nunți. Puținul timp liber ce-l mai am îl dedic scrisului... iar când am timp mai vorbesc și cu Marius. Oricum cele trei cărți citite au fost superbe și nu cred că puteam să fac o alegere mai bună pentru acest început de vară. 

Prima a fost Identități secrete de Monica Ramirez (volumul 2 din seria Alina Marinescu). Ce pot spune despre cartea asta? Mi-a rupt suflețelul meu fragil în două, bine că am avut cu cine discuta despre ea pe facebook că simțeam că o iau razna. După o astfel de carte aveam nevoie de ceva amuzant, ceva care să mă scoată din nebunia aceea de emoții în care mă băgase Monica, așa că am pus mâna pe Nopțile amanților de Corina Ozon și mi-am mai revenit. Despre cărțile Corinei am scris mai pe larg aici, dar nu ezit să vă mai amintesc o dată de ele. 

  A treia carte pe care am citit-o a fost Anamneza de Ana Săndulescu. O carte captivantă, puțin șocantă, scrisă cu multă naturalețe. Te pune pe gânduri, te prinde repede și greu o poți lăsa din mână. Și că tot vorbeam de Ana și de cartea ei vă reamintesc că la sfârșitul lunii iunie, pe 27 să fiu mai exactă am avut o lansare împreună la Iași. Drumul a fost lung, dar a meritat din plin. Mereu am vrut să ajung la Iași, știți voi, locul de unde începe acțiunea în Ultimul avanpost. Așa că era de așteptat să dau curs invitației de-a merge până acolo.

   Mi-a părut rău că nu am putut sta mai mult, mi-ar fi plăcut să văd mai bine locurile prin care am trecut, dar poate cu altă ocazie. M-am bucurat că am avut ocazia să cunosc mulți oameni minunați în această lună și le mulțumesc că au fost alături de mine. 

Zilele și Nopțile amanților - Corina Ozon

   Treci printr-o pasă proastă? Ești deprimat și parcă nimic nu te mai scoate din starea asta? Ai nevoie de ceva care să-ți ridice moralul? Crezi că le-ai citit pe toate și nicio carte nu îți mai face cu ochiul? Ei bine, află că Ozon, Corina Ozon, a venit cu remediul. A inventat medicamentul perfect care să îți readucă zâmbetul pe buze. Se administrează simplu: ziua și noaptea. Evident nu vorbesc despre un medicament, ci despre două cărți: Zilele amanților și Nopțile amanților. Două volume ce nu pot trece neobservate, iar dacă nu le-ai dat atenție până acum, e momentul să o faci. 

   Prima mea întâlnire cu amanții Corinei a avut loc în urmă cu câteva luni, la târgul de carte Gaudeamus. Atunci am făcut cunoștință atât cu autoarea cât și cu personajele din carte. Nu știam eu când am pus mâna pe carte (Zilele amanților) ce clipe frumoase și amuzante voi petrece în compania lui Mircea, Cati și Teo (protagoniștii romanului). Am citit cartea pe tren, în drum spre casă. Probabil că oamenii ce au împărțit compartimentul cu mine m-au crezut nebună, căci odată la două-trei pagini izbucneam în râs. M-a surprins modul natural în care autoarea a prezentat situațiile ce intervin în acest triunghi amoros, dar și limbajul autentic și tipologia personajelor.

   Mircea reprezintă tipul bărbatului plictisit de nevastă, îți iubește copiii, dar preferă să nu stea prea mult în compania lor, își urăște soacra și evident șeful din cadrul companiei în care lucrează. Mircea e nefericit alături de nevasta lui, dar e prea leneș și prea lipsit de interes pentru a schimba ceva în relația lor de cuplu. Nici divorțul ne e o opțiune, el invocând mereu binele copiilor, dar eu cred că acesta e un paravan după care el se ascunde ca să nu fie nevoit să ia o decizie prea radicală. 

   Cati este amanta lui Mircea, iar marele ei vis e ca bărbatul pe care-l iubește să-și lase nevasta și copiii și să se căsătorească cu ea (cred că asta urmăresc mai toate amantele). Face tot posibilul să pară femeia perfectă în ochii lui şi o disprețuiește pe Teo, nevasta lui Mircea. Relația dintre Cati și Mircea e una de complicată, ba se urăsc, se enervează reciproc și se ignoră, ba se iubesc nebunește și își fac planuri pentru o posibilă viață împreună. 

   Teo în schimb, cel puțin la începutul primului volum, e genul femeii care s-a delăsat, e nefericită și își acuză soțul și copiii pentru starea de monotonie în care a ajuns. Pe parcurs mi s-a părut că e o femeie confuză care nu știe prea bine ce vrea. Vrea să iasă în club, dar o deranjează muzica și tipele semi-dezbrăcate ce dansează pe acolo. Vrea să-și repare relația cu Mircea și pleacă la Paris, dar se trezește atrasă de Rodin care se dovedește a fi de fapt un gigolo. 

   Am citit eu cartea prea repede, sau a fost vina Corinei că povestea a curs atât de firesc și am terminat primul volum în câteva ore, nu știu sigur. Ceea ce știu e că m-a omorât așteptarea, cele câteva luni până a apărut Nopțile amanților mi s-au părut că au trecut prea greu. Nici continuarea nu s-a lăsat mai prejos, e la fel de siropoasă și condimentată. Vă garantez! 

   Personajele sunt la fel de simpatice, bine mai puțin Epimod... Epanodi...Epamino... mă las păgubaș! Eu un pămpălău bogat pe care Cati îl ia de bărbat ca să se răzbune pe Mircea. Un alt personaj care nu trebuie trecut cu vederea e Nina, o fostă/actuală iubită a lui Mircea. Din cauza ei lucrurile se complică și mai mult în al doilea volum, dar nu vă mai zic ce și cum. Vă las pe voi să descoperiți, căci încurcate și nebănuite sunt căile amanților.

     Totuși dacă vreți să aflați mai multe și aveți drum prin Lugoj, joi 2 iulie, Corina vă așteaptă la lansarea celor două volume. Am să fiu și eu acolo ca să-mi spun părerea live. Dacă nu ajungeți puteți oricând să comandați Zilele și Nopțile amanților de pe site-ul Herg Benet (asta dacă vă e lene să le căutați prin librării și preferați să le primiți acasă).