marți, 9 august 2016

We Rock #GugulanRock

     Nu pot să cred că a trecut un an. Am întârziat o zi cu postarea asta căci habar nu aveam cum să încep. A fost atât de fain la Gugulan Rock că nu puteam să exprim în cuvinte toate sentimentele trăite. Vă spuneam eu încă de acum un an că la noi la gugulani e fain rău, dar voi nu ați vrut să mă credeți. Pentru cei ce ați ratat postarea, o găsiți aici. Tot acolo vă spuneam că abia aștept să vină 2016 și să văd ce surprize o să ne aducă organizatorii festivalului, dar sincer nici în cele mai frumoase vise nu credeam că o să fie atât de fain, că o să avem atâte a formații bune, sau că o să vină Orphaned Land în Caransebeș.

      E clar că cei care au organizat au învățat ceva din ediția trecută
și că s-au pregătit cum trebuie timp de un an. Începând de la scenă, la amenajarea spațiului, la sunet, la publicitatea pe care și-au făcut-o, tot începe să denote că există oameni ce, deși au început acest festival din pasiune, se implică din ce în ce mai mult, iar festivalul acesta poate concura liniștit cu altele de renume din țară. Se vede că lucrurile se îmbunătățesc de la ediție la ediție, iar asta nu poate decât să mă bucure. Nu mă înțelegeți greșit, nu laud festivalul doar că e la mine în oraș, sigur, sunt unele aspecte unde e loc de mai bine, dar per total o fost OK. În plus un tip norocos a plecat acasă în ultima seară cu o mașină pusă la bătaie de organizatori... data viitoare o să-mi iau mai multe bilete la tombolă.

       De line up nici nu mai vorbesc. Am avut ocazia să-i revăd pe E-an-na, formație ce am ascultat-o prima dată la Satu Mare (mă nimerisem acolo cu promovarea pentru Zona Zero), au un sound aparte și cred că merită să le acordați o șansă, chiar sunt buni. Negură Bunget nu cred că mai au nevoie de introducere când vine vorba de scena black metal românească, ce-i al lor e al lor, se vede experiența și au o prezență scenică excelentă. Am fost plăcut surprinsă și de Hungry for Heaven (Ronnie James Dio tribute band) au reușit să facă scena să vibreze și publicul le-a fost alături la fiecare piesă.

       De departe, cea mai mare revelație (a mea personală) a fost Within the Nova. Ascultasem câteva piese pe net, dar nu mă gândeam că sună atât de bine live. A fost primul lor concert, s-a văzut că aveau emoții, but damn! I see a bright future ahead, mă rog cât de bright se poate la noi ;) Greul abia acum începe. Sper să nu se dea înapoi copiii aceștia, căci ar fi o mare pierdere pentru muzica bună. Mi-au plăcut și Aeon Sun, mărturisesc că nu auzisem de ei până acum, noroc cu festivalul acesta că mai îmi îmbogățesc și eu cultura muzicală. Gothic au făcut din nou show și au făcut un show atât de bun că au reușit să îmblânzească vremea capricioasă și să alunge ploaia. De un singur lucru cred că au fost dezamăgiți cei prezenți: nu a mai venit Arsenie Boca(e o glumă, numai dacă ați fost prezenți știți despre ce vorbesc). 

      Ce mai, toți au fost buni în felul lor, dar când au venit Orphaned Land...wow!!! It was madness. Da! Normal că am fost în primul rând și am cântat cu ei, și am dat din cap, și am săr... bine, nu am sărit că nu îmi permitea corsetul, dar înțelegeți voi ce vreau să spun. Pe băieții ăștia i-am văzut prima dată la Artmania 2013 și spre rușinea mea știam doar o piesă din repertoriul lor, o piesă pe care o ascultasem cu o zi înainte ca să văd despre ce e vorba. Până la urmă cred că asta e adevărata putere a muzicii bune, să te facă să te îndrăgostești de o formație / artist de la primele note. Mă bucur că i-am văzut din nou și sper din suflet că le-a plăcut în micul nostru oraș și că au să revină cu drag și la alte ediții. Da, spun ediții căci e stabilit, nu mai e cale de întoarcere. 

Gugulan Rock is here to stay. 
     

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu