March #wrap-up

   S-a dus și luna Martie(unde naiba? nu știu). Prima lună de primăvară ne-a adus mai multă zăpadă decât toate lunile de iarnă la un loc(sau cel puțin așa am înțeles eu din postările voastre de pe Facebook). Revenind la cărțile noastre, am reușit să citesc 5 luna aceasta și am să le prezint pe rând.

1. Bizaroproze - Flavius Ardelean
   Cu stilul lui Flavius/A.R.Deleanu am crezut că m-am obișnuit, că i-am dat de cap și că nu mă mai poate surprinde. Am crezut prost! În acest volum de proză scurtă nu am găsit nimic ce să se asemene cu ce am citit până acum. Nu știu dacă aș putea să aleg o singură poveste din cele prezente în volum și să zic că asta e cea mai bună, toate au ceva special. Acel ceva ce să te înspăimânte și să te fascineze în același timp. Multe din texte te scot din zona ta de confort, cel puțin mie așa mi s-a întâmplat, dar asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut.



2. Octopussy - Cristina Boncea
   Despre romanul de debut al Cristine am tot vorbit. Atât pe Facebook cât și pe blog, deci nu mai are rost să vă spun că mi-a plăcut. Cu limbaj licențios sau fără el, cu câine sau fără câine, e clar că nu e o carte pentru toată lumea. Am auzit totuși că s-ar putea să fie și o continuare, lucru care pe mine mă bucură.


3. Insurgent - Veronica Roth
   Am cartea asta de mult în bibliotecă. Am cumpărat-o la foarte puțin timp după ce am terminat primul volum, Divergent. Vroiam să o citesc atunci imediat căci îmi plăcuse foarte mult primul volum, dar... Facebook-ul mă-sii!... chiar în ziua în care am primit cartea am citit fără să vreau un comentariu în care o tipă se plângea de finalul din a treia carte.... Mda!(serios acum, e greu să scrii spoiler alert?)
Evident mi-a distrus orice dorință de a mai continua seria. Dacă nu ieșea filmul luna asta nu cred că mă apucam de ea. Mă bucur însă că am citi-o, deși cu o oarece tragere de inimă. Îmi place mult seria și în iarnă mi-am cumpărat și volumul 3.

4. Once upon a masquerade - Tamara Hughes
Cartea asta am primit-o gratuit în format electronic când m-am înregistrat la newsletter pe un site. E în engleză, dar îmi era dor să citesc ceva în engleză. Știam de la început ce mă așteaptă, adică e un romance. A fost siropoasă și destul de previzibilă, dar a fost o lectură ușoară de duminică, ca să-i spun așa. E genul acela de carte pe care o citești când vrei să-ți pui creierul pe pauză și să te relaxezi. I-am dat 3 stele pe Goodreads, nu a fost chiar rea plus că avea ceva mister și suspans, cam puțin, dar na. O recomand celor care adoră genul acesta de cărți, romance cu aer istoric, cu fete îmbrăcate în rochii lungi, case mari, baluri, trăsuri, etc. De fapt cred că o să o recomand mamei, e fix genul ei.

5. Suge-o, Ramona! - Andrei Ciobanu

  O, da! It happened. Cu ce să încep și cu ce să termin? (da, proastă alegere de cuvinte). Nu îmi place să judec o carte pe baza a ce spun alții, așa că am să fac abstracție de mesajele pe care le-am primit în timp ce citeam cartea asta și am să vă zic părerea mea.
   Nu sunt genul care se sperie și își face cruce când vede un cuvânt urât într-o carte. Nici scenele de sex nu mă deranjează. Nu asta a fost problema la cartea asta ci faptul că la sfârșit am stat și m-am întrebat: despre ce naiba a fost textul ăsta? Pentru că sincer tot ce s-a întâmplat aici a fost(și acum vă rog să-mi scuzați franceza): tip iubește tipă, dar tipa e o zdreanță, deci tip și-o trage cu sora tipei, tipa se cuplează cu prietenul cel mai bun al tipului, tipul și-o trage cu tot ce mișcă, iar tipa își dă seama că și ea îl iubește pe tip, dar e prea târziu, tipul îi spune tipei să o sugă și nu în modul acela drăguț.
 Am înțeles că cel care a scris cartea face stand-up, probabil de acolo glumele care au mai salvat din plictiseală și m-au făcut să râd. E clar că această carte are un public țintă din care eu nu fac parte. I-am dat 3 stele pe Goodreads, pentru că nu aveam cum să-i dau 2,5 așa că am rotunjit. Iar pentru cei care sunteți supărați rău pe cartea asta și vă întrebați cum de am putut să-i dau așa mult, ei bine, am citit (sau am încercat să citesc, dar nu am putut că mi se sinucideau neuronii) cărți și mai proaste.

    Cam atât pe luna asta. Sper ca în Aprilie să am timp de mai multe cărți și că iepurașul să-mi aducă noi volume pentru biblioteca mea.

Annoyingly catchy songs

    Nu urăști acel moment când auzi o piesă întâmplător la radio, la tv sau care e atât de populară că toți prietenii tăi o cântă mereu, iar pe urmă îți rămâne întipărită în minte și nu mai poți scăpa de ea? Eu da!!!  Indiferent cât de bună sau rea ar fi melodia, îți cântă în cap de dimineața până seara, iar când reușești să scapi de ea o auzi din nou pe undeva și o iei de la capăt. Ce se întâmplă? Ei bine, fie că ne plac sau nu unele melodii sunt catchy. 

      Și eu am avut probleme cu astfel de piese care mi-au rămas întipărite în minte. Mi-ar place să spun că există un leac pentru acest virus, dar din păcate răspunsul este nu. Azi m-am gândit să fac un mic top cu cele mai enervante piese ce le-am auzit, dar fără să vreau am ajuns să le fredonez.

10. Eiffel 65 - Blue

   Sunt sigură că ați auzit piesa asta măcar o dată. Noi cei care am crescut în anii 90 ne-am săturat de ea și de videoclipul cu omuleți albaștrii foarte prost realizați. Cel puțin grafica din videoclip are o scuză, toate animațiile astea erau la început și nimeni nu știa cum anume să le folosească.

9. Carly Rae Jepsen - Call me maybe

    Când a ieșit piesa asta în 2011, nu am putut scăpa de ea nici să fi emigrat pe Marte. Orice post TV sau radio o băga în prostie. Mergeam pe stradă iar unele fete o aveau ca ringtone. A fost groaznic, dar mai rău a fost că fără să vreau am ajuns să o fredonez și eu.

8. Baha Mem - Who let the dogs out?

   În 2000 băieții ăștia au pus cea mai importantă întrebare din istorie: Care lăsași bre câinii afară? Nu știu cine i-a lăsat, dar ar face bine să-i închidă imediat. Mda, așa ne-am pricopsit cu piesa asta, sunt sigură că ați auzit de ea. 

7. Macklemore & Ryan Lewis - Thrift shop

   Să ridice mâna sus cine nu a auzit piesa asta măcar la cineva în mașină în timp ce stătea la stop, pentru că eu una am auzit-o peste tot. O avea ea melodie ceva beat fain, dar versurile lasă de dorit. Nu știu cum de a prins o melodie a cărei versuri ne prezintă ce și-a mai cumpărat un tip, dar hei... mâine am să compun o piesă cu ingredientele unei prăjituri.

6. O-zone - Dragostea din tei

   Probabil cea mai cunoscută piesă în limba română, noi o știm ca Dragostea din tei, iar restul lumii o știe ca The Numa-Numa Song. A fost pe val și la noi, a venit, ne-a enervat, am cântat-o în șoaptă să nu râdă de noi vecinii, dar azi nu mai e la fel de populară. Totuși pentru anii în care m-a torturat se regăsește în topul meu.

5. Rednex - Cotton Eye Joe

   O altă tortură a anilor 90 a fost piesa asta. Toată lumea a cântat versurile(mai mult sau mai puțin) și a dansat până nu a mai putut. Dar stați liniștiți voi ăștia care v-ați născut după 2000 căci se mai practică dansul pe la nunți, deci nu scăpați fără a auzi piesa.

4.Meghan Trainor - All About That Bass

   Uite și una proaspăt scoasă din cuptor. Sigur are un ritm super, mesaj pozitiv and shit, dar de câte ori poți auzi o melodie până să înceapă să te scoată din sărite? Mărturisesc că m-am trezit de mai multe ori fredonând piesa asta și abia aștept să-și piardă din popularitate și să nu o mai aud ever.

3.Rihanna - Umbrella

   Rihanna m-a făcut să urăsc ploaia în liceu, căci toate fetele de la mine din clasă țineau neapărat să cânte prostia asta de melodie. De ce? Nu știu, era ceva cu ella ella eh eh e. Makes no sense, right? Dar asta nu înseamnă că nu o să ți se lipească de timpan câteva ceasuri.

2. Aqua - Barbie Girl

   E un top cu annoying dar catchy songs, evident că asta nu putea să lipsească. Orice fetiță din anii 90 a cântat piesa măcar o dată prin casă, sau măcar în adolescență la un karaoke și cine nu recunoaște să-i fie rușine. Nu știu dacă există o piesă mai cheesy ca asta, dar cel puțin pentru cei de la Aqua a însemnat faimă internațională și un proces urât între Mattel(firma care produce celebrele păpuși) și MCA Records.

1.Psy - Gangnam style

   Need I say more? Fie că vorbim de ritm, videoclip, versuri(mă rog, în afară de gangnam style și hei sexy lady nu cred că înțelege nimeni ce vrea omul) totul e sucit la piesa asta. Totuși asta nu a oprit jumătate de glob să încerce dansul acela. A fost primul videoclip pe youtube care a atins 1 miliard de vizualizări, drept urmare a infectat toată lumea.

Acestea sunt melodiile care mi-au cântat în cap involuntar. Don't agree with my list? Feel free to comment :)

New books

   Recent am achiziționat ceva cărți pentru biblioteca mea, nu sunt multe, dar sper să fie bune și să nu regret. Prima din ele am comandat-o la începutul lunii. Am și citit-o deja, e vorba despre Octopussy - Cristina Boncea. Săptămâna trecută mi-am comandat de pe net romanul Exorcizat - Radu Găvan, iar acum mă laud că am toate cărțile din colecția Arven. 

   Îmi tot spun de ceva vreme că am deja destule volume pe rafturi și că ar trebui să le citesc pe alea înainte de a cumpăra altele. Așa că am mai redus din cheltuielile pe cărți... până azi :))
    Am dat azi o fugă până la Reșița cu Mily și am făcut cea mai mare prostie: am intrat în librărie cu bani la mine. Ce a urmat? Evident am cumpărat ceva cărți, altfel nu se putea. 

Labirintul, Evadarea - James Dashner

Urzeala tronurilor  - George R. R. Martin

   Ok, poate nu sunt multe, dar încă nu s-a terminat luna, iar lista mea cu dorințe e foarte mare. Problema e că nu prea mai am pe unde să le pun, căci rafturile sunt deja pline. Probabil am să-mi cumpăr mobilă nouă ca să am loc. Mereu promit că astea sunt ultimele cărți pe care le cumpăr luna asta. Singura lună în care nu am achiziționat cărți a fost Ianuarie, căci eram prea ocupată să scriu la volumul 2 din Ultimul avanpost. Apropo, cei ce nu ați văzut încă teaser-ul îl puteți viziona aici. 

Reacție la o recenzie proastă!

Din cauza titlului probabil aveți impresia că urmează să fac cu ou și cu oțet pe cineva care a zis ceva rău de cărțile mele. Ei bine, nu! Sunt conștientă că suntem oameni diferiți care avem gusturi și nevoi diferite, iar dacă cineva își exprimă nemulțumirea față de o carte/un autor/orice și vine cu un argument cât-de-cât bun nu obișnuiesc să obiectez, îi respect omului părerea și îmi văd de treabă. 

Am citit și eu câteva cărți care nu mi-au plăcut, nu m-a atras subiectul sau nu am reușit pe deplin să înțeleg ce vroia autorul să-mi transmită. Se întâmplă. Toți am trecut prin asta. Ce fac oamenii normali când dau de o astfel de carte?  Păi e simplu: spun nu mi-a plăcut, nu o recomandă mai departe, sau dacă au cont pe goodreads îi dau mai puține stele. Ce fac proștii când dau de o carte pe care nu o înțeleg? Aici e mai complicat căci e un proces complex, pentru că  proștii nu doar că nu pot înțelege ce a vrut autorul să zică? (ca să o ardem ca-n liceu), ei nu fac nici diferența dintre real și literatură, dintre imaginație și adevăr. Și atunci apare situația asta:

Vine câte una cu atitudine de țață Floarea vânzătoare de linguri de lemn în piață și începe să huiduie ca proasta o carte pe care nu a înțeles-o. E vorba de mirifica recenzie la cartea Cristinei Boncea (Octopussy) pe care o găsiți aici. Să analiză argumentele tipei care vrea să desființeze cu orice preț romanul Cristinei. Evident recenzia e scrisă cu măiestria unei casnice frustrate că s-a terminat Sunt celebru și n-a câștigat cine vroia ea. 

Îţi poţi da seama de asta din titlul ales Ce se întâmplă cu lumea noastră???????, serios acum Recenzie - Octopussy suna prea mainstream?

Înainte de a intra în detalii, lasă-mă să îți spun despre ce e vorba (insert copy/paste de pe site-ul Herg Benet date despre autor)  Acum că ți-am spus și ție ce știu eu despre ea, să trecem la subiect.   -  vai, am ajuns deja la jumătatea așa-zisei recenzii?

Se pare că s-a născut în 1998 - ba nu se pare nimic, într-adevăr s-a născut în 1998. 

Fetele au 13-14 ani pe parcursul romanului, însă sunt departe de a fi două copile normale. - mda, așa e rușine să-i fie Cristinei că nu a respectat manualul de creare a copilului normal, sau că înainte de a scrie cartea asta nu a citit rahaturi de articole gen cum să-ți crești copilul / educația în 10,5 pași prin revistele pentru femei. În fond cum naiba definești un copil normal? 

Faptul că romanul este plin de scene sexuale, șocant zic eu dacă mă gândesc că un copil de 16 ani ar putea să își imagineze așa ceva - alo, revenim și noi puțin pe pământ sau plutim în continuare? Se numește ficțiune cu un scop. Îți folosești imaginația... a, tu nu ai așa ceva? îmi cer scuze atunci.

mă trimite cu gândul că o consiliere psihologică poate nu este cea mai rea soluție - și pe mine, dar cred că tu ești ce care are nevoie de ea. O mai repet o dată că poate pricepi: E FICȚIUNE!!!! 

Totuși, dragi părinți, voi ați citit cartea copilului vostru? - nu știu în ce măsură au citit părinții Cristinei cartea, dar eu în locul lor m-aș simți al naibii de mândru că am un copil atât de talentat și care poate înțelege, la o vârstă fragedă, lumea la un cu totul alt nivel. 

Totuși, oameni buni, e revoltător că lumea asta a ajuns așa de depravată, încât mintea copiilor din ziua de azi este plină de sex, droguri, viață de noapte la 13-14 ani, respectiv 16-17  -  nu draga mea, mintea ta e plină de fluturași și floricele și nu observi că lumea în care noi trăim nu e roz, nici măcar alb-negru nu e, căci albul s-a dus dracu de mult. 

Așa că, draga mea Cristina, nu știu care a fost intenția ta când ai scris așa ceva, dar pentru mine nu este literatură. - ei bine nici pentru mine aiurelile tale aruncate la întâmplare nu sunt tocmai o recenzie. Sunt mai degrabă frustrările unei tipe care a trăit toată viața în casă și habar nu are ce naiba se petrece dincolo de zidurile camerei ei. Știu un remediu pentru frustrarea ta, dar cred că e prea revoltător pentru gusturile tale fine ;)

Părinți, uite ce e în mintea copiilor voștri! - sincer poți suna mai Gina-gospodina de atât? Sper din suflet să nu o iei ca pe o provocare. Eu, dacă aș avea un copil cu mentalitatea Cristinei aș fi foarte mândră de el. 

Nu știu ce ziceți voi, dar eu am fost oripilată de această recenzie. Respect părerea altora, dar nu accept lătrăturile jalnice. Ce urmează? Un bou pe un alt blog care să o acuze pe Cristina de situația din Ucraina, deși nu ar fi exclus. 

Revenind la carte Cristinei, întâmplarea face că eu numai ce am citit-o, e chiar foarte bună. Nu m-a oripilat, nu mi-a provocat greață, nu mi s-au desprins țiglele de pe casă în timp ce o citeam. Am fost foarte captivată de cele două gemene în jurul cărora se învârte acțiunea. Eu una recomand cartea cu tot cu limbajul ei dur, cu tot cu scenele de sex, cu tot dezmățul din ea. Bravo Cristina, ai scris o carte de nota 10! 

Părerea mea despre Octopussy :

Winter Wrap Up

    M-am trezit în dimineața asta, în timp ce-mi savuram cafeaua, că mâine trebuie să-i iau cadou mamei. Știam că ziua ei numai ce a trecut, deci eram puțin confuză. Am mai luat o gură de cafea, mi s-au mai dezmorțit neuronii și atunci am realizat: mâine e 8 martie! Lăsând deoparte faptul că mă pricep la făcut cadouri cum se pricepe vaca la patinaj artistic, am realizat că e Martie.

     A trecut iarna. Ok, am înțeles de pe facebook că prin unele zone încă ninge, dar calendaristic s-au dus lunile de iarnă. Aruncând acum o privire spre bibliotecă constat că în ultimele luni am mai adunat ceva cărți, nu am ajuns să le citesc pe toate, cel puțin în Ianuarie nu am avut timp nici să respir. Nu am vrut să citesc nimic la început de an căci mi-am concentrat toată atenția pe scris (probabil ați aflat că partea a doua la Ultimul Avanpost apare în curând). Dar să trecem la cărțile citite :)

   Mi-am început iarna (anotimpul meu preferat) cu o carte amuzantă a cărei continuare o aștept cu mult entuziasm. E vorba de romanul Zilele Amanților de Corina Ozon. Am cumpărat cartea când am fost la București la târgul Gaudeamus și am citit-o pe tren spre casă. E al naibii de faină, dar nu recomand citirea ei în public – vă spun asta din experiență personală, probabil toți cei care m-au văzut pe tren citind au spus că sunt nebună de râd de una singură – în rest o recomand din suflet.

   Despre cartea asta am vorbit mai pe larg aici. Nu mi-am schimbat între timp părerea, Dona Juana e una din cele mai bune cărți pe care le-am citit ever! Cel puțin pe mine m-a marcat. Deși norma mea obişnuită se încadrează undeva între SF și Fantasy, Dona Juana mi-a spart tiparul și și-a făcut loc în suflețelul meu.

   Revenind la fantasy, decembrie a fost luna în care am acceptat Provocarea și m-am îndrăgostit de Rephelimii Simonei, mai cu seama de Jack Harper, dar asta e o altă poveste. Mărturisesc că am citit doar prima parte (Provocarea e împărțită în 2 volume), dar nici nu îți trebuie mai mult de două – trei pagini ca să te pierzi în lumea aceea, sau mai mult de o clipă ca să te îndrăgostești de Jack Harper... 

Nu vreau să vorbesc despre cartea asta, m-a distrus, deși știam de la început ce mă așteaptă, am acceptat să o citesc. Nu regret. E superbă, dar Păpușile mi-au frânt inima. Am iubit și am urât cartea asta. E total diferită de tot ce a scris Cristina până acum. Am impresia că fata asta ține neapărat să se reinventeze cu fiecare volum pe care îl lansează. Dacă la unii autori am observat asemănări între cărți, la ea e ceva inedit de fiecare dată.

   Partea a doua a lunii decembrie m-a prins citind, for unknown reasons, cărți biografice, deși pană acum nu mă prea pasionaseră. Am început cu Pas cu Pas – Klaus Iohannis, asta am citit-o mai mult din curiozitate, a fost ok. 

  Dezamăgirea a venit din partea volumului Viata cu sora mea Madonna de Christopher Ciccone. Sunt mare fan Madonna și mi-am dorit să știu mai multe despre ea, dar a fost cam greu să țin pasul cu toate poveștile spuse de fratele ei. Ok, tipul nu e scriitor de profesie, deci are o scuză (i-am dat 3 stele pe Goodreads). 

De următoarea carte am dat întâmplător, Six Miles to Charleston: The True Story of John and Lavinia Fisher. Nu există variantă în română așa că am cumpărat-o în engleză în format e-book. E povestea unor criminali în serie de prin 1819 și mi-a plăcut, deși la început autorul o dă prea mult pe istorie și durează mult până trece la relatarea întâmplărilor ce mă interesau.

Sfârșitul de an m-a prins Căutând-o pe Alaska. Am primit cartea cadou de Crăciun de la mama. Am tot auzit/citi pe bloguri de ea și îmi doream de ceva vreme să o citesc. În vară am împrumutat de la cineva Sub aceeași stea, mi-a plăcut stilul autorului, iar Căutând-o pe Alaska a fost lectura perfectă care să încheie 2014. 

Anul 2015 a început destul de slăbuț după cum spuneam și mai devreme în Ianuarie nu am ajuns nici horoscopul să mi-l citesc. În februarie am revenit la vechile obiceiuri și m-am pus pe citit. Nu mă dau în vânt după cărțile gen: fată întâlnește băiat – nuntă – şi trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. E plictisitor! Dar fată întâlnește băiat – nuntă – fată moare în ziua nunții şi se întoarce pe pământ ca recuperator... yes, please! Evident vorbesc despre Am murit din fericire – Întoarcerea (Theo Anghel). Oriana, care e absolut adorabilă. Cred că dacă ar exista pe bune şi nu ar fi doar un personaj într-o carte i-aş face cinste o Cuba Libre, dar cred că ar insista să luăm o bere. :))

   Acum o oră am terminat de citit Bizaroproze de Flavius Ardelean și sunt încă puțin bulversată, dar așa se întâmplă mereu după ce citesc ceva scris de el. Deci îmi va lua ceva timp să-mi revin.

   Zilele astea sper să mă apuc să citesc Insurgent căci mai e puțin și apare filmul, iar eu nu pun piciorul în sala de cinema până nu citesc cartea. Am cumpărat destul de multe cărți în iarna asta, am și primit multe, dar momentan doar pe aceastea am reușit să le citesc. Asta evident nu înseamnă că nu mi-am mai comandat una. E vorba de Octopussy a Cristinei Boncea, ar trebui să ajungă luni-marți, depinde de poșta română.

    Acestea au fost cărțile ce mi-au făcut iarna mai frumoasă. Se pare că primăvara se lasă așteptată, dar văd cărți bune la orizont, deci îmi păstrez optimismul.