În război cu Cristina Boncea!?!

Reacție la o recenzie proastă!

Din cauza titlului probabil aveți impresia că urmează să fac cu ou și cu oțet pe cineva care a zis ceva rău de cărțile mele. Ei bine, nu! Sunt conștientă că suntem oameni diferiți care avem gusturi și nevoi diferite, iar dacă cineva își exprimă nemulțumirea față de o carte/un autor/orice și vine cu un argument cât-de-cât bun nu obișnuiesc să obiectez, îi respect omului părerea și îmi văd de treabă. 

Am citit și eu câteva cărți care nu mi-au plăcut, nu m-a atras subiectul sau nu am reușit pe deplin să înțeleg ce vroia autorul să-mi transmită. Se întâmplă. Toți am trecut prin asta. Ce fac oamenii normali când dau de o astfel de carte?  Păi e simplu: spun nu mi-a plăcut, nu o recomandă mai departe, sau dacă au cont pe goodreads îi dau mai puține stele. Ce fac proștii când dau de o carte pe care nu o înțeleg? Aici e mai complicat căci e un proces complex, pentru că  proștii nu doar că nu pot înțelege ce a vrut autorul să zică? (ca să o ardem ca-n liceu), ei nu fac nici diferența dintre real și literatură, dintre imaginație și adevăr. Și atunci apare situația asta:

Vine câte una cu atitudine de țață Floarea vânzătoare de linguri de lemn în piață și începe să huiduie ca proasta o carte pe care nu a înțeles-o. E vorba de mirifica recenzie la cartea Cristinei Boncea (Octopussy) pe care o găsiți aici. Să analiză argumentele tipei care vrea să desființeze cu orice preț romanul Cristinei. Evident recenzia e scrisă cu măiestria unei casnice frustrate că s-a terminat Sunt celebru și n-a câștigat cine vroia ea. 

Îţi poţi da seama de asta din titlul ales Ce se întâmplă cu lumea noastră???????, serios acum Recenzie - Octopussy suna prea mainstream?

Înainte de a intra în detalii, lasă-mă să îți spun despre ce e vorba (insert copy/paste de pe site-ul Herg Benet date despre autor)  Acum că ți-am spus și ție ce știu eu despre ea, să trecem la subiect.   -  vai, am ajuns deja la jumătatea așa-zisei recenzii?

Se pare că s-a născut în 1998 - ba nu se pare nimic, într-adevăr s-a născut în 1998. 

Fetele au 13-14 ani pe parcursul romanului, însă sunt departe de a fi două copile normale. - mda, așa e rușine să-i fie Cristinei că nu a respectat manualul de creare a copilului normal, sau că înainte de a scrie cartea asta nu a citit rahaturi de articole gen cum să-ți crești copilul / educația în 10,5 pași prin revistele pentru femei. În fond cum naiba definești un copil normal? 

Faptul că romanul este plin de scene sexuale, șocant zic eu dacă mă gândesc că un copil de 16 ani ar putea să își imagineze așa ceva - alo, revenim și noi puțin pe pământ sau plutim în continuare? Se numește ficțiune cu un scop. Îți folosești imaginația... a, tu nu ai așa ceva? îmi cer scuze atunci.

mă trimite cu gândul că o consiliere psihologică poate nu este cea mai rea soluție - și pe mine, dar cred că tu ești ce care are nevoie de ea. O mai repet o dată că poate pricepi: E FICȚIUNE!!!! 

Totuși, dragi părinți, voi ați citit cartea copilului vostru? - nu știu în ce măsură au citit părinții Cristinei cartea, dar eu în locul lor m-aș simți al naibii de mândru că am un copil atât de talentat și care poate înțelege, la o vârstă fragedă, lumea la un cu totul alt nivel. 

Totuși, oameni buni, e revoltător că lumea asta a ajuns așa de depravată, încât mintea copiilor din ziua de azi este plină de sex, droguri, viață de noapte la 13-14 ani, respectiv 16-17  -  nu draga mea, mintea ta e plină de fluturași și floricele și nu observi că lumea în care noi trăim nu e roz, nici măcar alb-negru nu e, căci albul s-a dus dracu de mult. 

Așa că, draga mea Cristina, nu știu care a fost intenția ta când ai scris așa ceva, dar pentru mine nu este literatură. - ei bine nici pentru mine aiurelile tale aruncate la întâmplare nu sunt tocmai o recenzie. Sunt mai degrabă frustrările unei tipe care a trăit toată viața în casă și habar nu are ce naiba se petrece dincolo de zidurile camerei ei. Știu un remediu pentru frustrarea ta, dar cred că e prea revoltător pentru gusturile tale fine ;)

Părinți, uite ce e în mintea copiilor voștri! - sincer poți suna mai Gina-gospodina de atât? Sper din suflet să nu o iei ca pe o provocare. Eu, dacă aș avea un copil cu mentalitatea Cristinei aș fi foarte mândră de el. 

Nu știu ce ziceți voi, dar eu am fost oripilată de această recenzie. Respect părerea altora, dar nu accept lătrăturile jalnice. Ce urmează? Un bou pe un alt blog care să o acuze pe Cristina de situația din Ucraina, deși nu ar fi exclus. 

Revenind la carte Cristinei, întâmplarea face că eu numai ce am citit-o, e chiar foarte bună. Nu m-a oripilat, nu mi-a provocat greață, nu mi s-au desprins țiglele de pe casă în timp ce o citeam. Am fost foarte captivată de cele două gemene în jurul cărora se învârte acțiunea. Eu una recomand cartea cu tot cu limbajul ei dur, cu tot cu scenele de sex, cu tot dezmățul din ea. Bravo Cristina, ai scris o carte de nota 10! 

Părerea mea despre Octopussy :

On my radar

Toată lumea are dreptul să viseze la ceva, iar eu, evident, visez la cărți. În luna februarie am luat o mică pauză de la citit pentru că am fost foarte ocupată(more news soon). Nici cărți noi nu am mai achiziționat căci nu am avut timp, dar am zis să-mi fac un mic wishlist cu titlurile cărților ce au intrat de câteva zile în vizorul meu.

Quasar - Ana Mănescu

„Universul a început cu un Bang și s-a terminat cu un sărut, ca toate marile iubiri”

„Ana Mănescu este o scriitoare tulburător de generoasă: ea nu împărtășește cu cititorii doar ceea ce este la suprafață, explicit, nedureros, blând; îi plac subteranele, ascunzișurile, visele uitate, amenințările mute, teama ființei de ea însăși, întunericul care are nevoie doar de o scânteie pentru a se preschimba în lumină orbitoare. Și ni le oferă pe toate, cu sinceritate și o delicatețe care nu se mai regăsește în nicio altă carte pe care ai putea-o citi vreodată. Quasarul poate construi o lume și o poate exploda într-o bătaie de aripi. Pentru că totul și nimicul înseamnă altceva numai după ce au fost atinse de iubire. Ana scrie despre acele clipe în care ești cel mai adevărat tu care a existat vreodată. Și ești cel mai mult tu când ești prins în iubire, ca într-o capcană de soare.” (Cristina Nemerovschi)

Am citit anul trecut Alter.ego, scris tot de Ana şi mi-a plăcut enorm de mult. M-a făcut să retrăiesc niște emoții mai vechi şi pe care aş reciti-o oricând când. Quasar mi-a stârnit curiozitatea de când am văzut coperta, iar dacă o recomandă Cristina trebuie să o citesc.

Cioburi de stele - Amie Kaufman, Meagan Spooner

Trei lumi. Trei poveşti de iubire. Un singur duşman.

Icarus e o uriaşă navă spaţială care călătoreşte prin hiperspaţiu cu viteză superluminică. Icarus explodează, iar Lilac LaRoux (fiica celui mai bogat om din univers) şi Tarver Merendsen (care, la doar 18 ani, este deja erou de război) sunt singurii supravieţuitori. O navetă de salvare îi duce pe o planetă pustie, unde găsesc o formă ciudată de viaţă ("fiinţele şoptitoare"), supusă unui experiment secret condamnabil, iniţiat de tatăl lui Lilac. Totul se schimbă după ce Lilac şi Tarver dezleagă misterul "fiinţelor şoptitoare" şi află că ar putea fi salvaţi. Dar nu vor mai fi niciodată aceiaşi tineri care au păşit cândva pe planeta pustie. 

Am tot auzit de cartea asta şi mulţi mi-au spus că e bună şi interesantă. Nu ştiu ce să zic. Descriera mă atrage, mai ales că e SF. Voi citi şi voi vedea.

Doctor Sleep - Stephen King

Stephen King se întoarce la universul pe care l-a creat și l-a explorat în Shining. Dan Torrance, angajat într-un azil de bătrâni, trebuie să salveze o fetiță din ghearele unei grupări de criminali cu puteri paranormale. Umează o luptă complicată între bine și rău, o poveste extraordinară, care va încânta miloanele de cititori ce s-au delectat cu Shining și-i va cuceri pe cei care pășesc acum în ținuturile lui Stephen King.

Octopussy - Cristina Boncea

Hyena, o adolescentă de aproape 14 ani, se întoarce acasă după o lungă perioadă de absență din mijlocul familiei. Este primită deopotrivă cu entuziasm și scepticism de către Becks, sora sa geamănă, care încearcă să reconecteze relația lor și să recupereze toți acei ani pierduți. Dar secretele mamei, ale tatălui vitreg și ale ambelor fete sunt amenințate să iasă la iveală odată cu sosirea straniului unchi din America.

Citind această carte, ești obligat să lași deoparte toate clișeele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopți în cluburi, haine de fițe? Pentru Becks si Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflecții și raportări față de viață – o foarte ciudată raportare, de altfel…

Un roman ca o călătorie fascinantă și amețitoare, cu umor sumbru și, în același timp, o atentă celebrare a individualității extreme.

Mărturisesc că de când am văzut pe site-ul editurii numele cărţii m-a atras, m-a făcut curioasă. Descrierea îmi spune că sigur îmi va plăcea, în plus am citit  un mic fragment din carte şi sunt nerăbdătoarea să o citesc toată.