Book haul #5

Ultimul avanpost - Renaşterea

4 cărți de luat pe plajă

Sunt scriitor (cum reacționează lumea)

 De când am intrat în lumea asta m-am confruntat cu zeci de reacții dubioase, idei preconcepute și oameni care au ținut neapărat să-mi dea sfaturi (unele destul de dubioase). Deci azi ne amuzăm de reacția lumii când vine vorba de scris. 

Enjoy! 

Vlog - Blestemul zorilor la Graz (Austria)

   După cum vă spuneam și în postarea trecută a fost foarte frumos la Graz, iar azi vin și cu dovada video. Scuze pentru calitatea sunetului din timpul lansării, dar era o sală mare :)

    Next stop: Lugoj - 21 Iulie de la ora 19:00 - la English Pub

From Graz, with love.

    A sosit și ultima seară din mica mea excursie la Graz. A fost frumos și am cunoscut oameni minunați, dar mâine mă întorc acasă cu o grămadă de amintiri și o geantă plină de dulciuri :) Nu știu de ce, dar am văzut că toți fac așa când vin din țări străine deci m-am luat și eu după ei. Poade de vină e copilăria mea din anii 90 când încă nu aveam mare lucru prin magazine, chiar dacă căzuse comunismul. Așteptam cu sufletul la gură să mai vină cineva de pe dincolo și să ne aducă ciocolată de la nemți. Sunt conștientă că azi avem și noi toate porcăriile astea pline de E-uri prin magazine, dar nu m-am putut abține. Am un copil acasă care mă așteaptă să-i aduc ciocolată (și prin copil vreau să zic tata).

    Revenind la călătoria mea începută joia trecută, cred că mulți știți fazele amuzante de pe drum, doar le scriam în timp real pe Facebook. Mărturisesc că pe de o parte am râs, pe de alta m-am întristat. Am fost 9 minibus-uri care au plecat toate în același timp din stația din Timișoara cu direcția Austria.(astea doar de la o singură firmă) și eu eram singura dintre pasageri care mergeam la plimbare, restul se duceau la muncă. M-am întristat când am văzut câți sunt și ce fețe supărate aveau, dar mai rău a fost când am realizat că pe autostradă în Ungaria era plin de autocare cu români ce mergeau în aceeași direcție. Nu știu, dar pe mine una m-a dat peste cap. Oare chiar atât de rău e la noi că preferăm să mergem în alte țări să facem munca de jos? În fine... sper doar ca la întoarcere să găsesc fețe mai vesele.

    După cum știți motivul pentru care am plecat de acasă spre Graz a fost unul literar. Parte din volumul 2 al seriei Neamul Corbilor se petrece în acest oraș deosebit. Am mai fost aici acum 7-8 ani și mi-a plăcut atât de mult încât nu am ezitat să-l folosesc ca și loc de cafteală între Corbi și Lupi. Îmi doream să mă mai întorc aici, iar datorită celor de la Centrul Cultural Austro-Român nu doar că am revenit în acest oraș, dar am avut parte și de o lansare în cadrul comunității lor chiar în ziua când au deschis și prima bibliotecă românească din Graz. Am avut emoții, asta e clar. De fiecare dată am. Nici nu cred că aș putea fără ele, sunt constructive. Spre norocul meu am avut parte și de traducere în germană pentru oamenii prezenți ce nu vorbeau limba română. A fost destul de ciudat să-mi aud personajele vorbind altă limbă, dar mărturisesc că mi-a plăcut. Cine știe, poate într-o zi...

    Am să fac un clip special vineri pe canalul meu de Youtube și am să vă arăt și momente din timpul lansării, dar și câteva cadre de prin oraș să vedeți că nu vorbesc prostii și chiar e un loc mișto de vizitat. În dimineața asta m-a plimbat singură prin centru, ieri am fost la Schloßberg, iar în weekend am fost undeva la țară(îmi scapă numele acum, dar promit să scriu în clip). Am fost și la o piață de vechituri de unde mi-am luat inelul acela fain pe care voi nu l-ați văzut pe Facebook că erați prea concentrați să citiți printre degetele mele ce mai scriu la Ultimul avanpost 3. Tot de acolo mi-am luat și o carte cu Jocurile foamei, un fel de handbook despre tributurile din primul film. Nu am putut rezista, chiar dacă este în germană. 

     Fanii Formula 1 știu că duminică cursa s-a ținut în Austria(la vreo 80 de km de Graz). Nu am fost câci era destul de scump biletul, dar am avut noroc și am prins echipa RedBull Racing în centrul orașului după cursă. Aduseseră 2 monoposturi și evident că nu am ratat ocazia să mă pozez puțin cu ele, deși eu sunt fană declarată a lui Räikkönen. :) 

Tot în dimineața aceasta am mers și prin locurile unde se întâmplă acțiunea din Blestemul Zorilor. Am stat pe o bancă și am fumat o țigară și nu mi-a venit să cred câte am realizat de la prima carte încoace. Toate astea sunt datorită vouă. Voi cei care mă citiți și mă urmăriți și îmi dați puterea să-mi depășesc limitele. Vă mulțumesc! Aș putea să stau și să vă tot povestesc în acest post despre experiența mea și despre locurile frumoase ce le-am vizitat, dar cred că m-aș lungi prea mult și nu ar mai avea cine să-mi facă bagajul. Așa că vă las. Noapte bună!

Book Haul #4

Book Haul #3

Recenzie - Fiori de Petruț Dinu

   Hei, salut! Numele meu e Lavinia, iar... iar acesta nu e canalul meu de Youtube, deci nu am idee de ce am început așa. Toate ca toate, dar am rămas datoare cu o recenzie și azi a venit momentul să-mi plătesc datoriile. V-am spus și într-un clip pe Youtube că, mai nou, am să postez recenziile doar pe blog, iar pe canal am să fac doar book haul sau wrap-up.

    Am primit luna trecută cartea asta direct de la autor, iar azi mi-am făcut puțin timp să vă vorbesc și vouă despre ea. Tocmai am mâncat multe căpșuni și mi-au creat o stare de bine și poftă de muncă, așa că m-am pus la calculator și am zis să scriu recenzia pentru Fiori de Petruț Dinu.

Editura: BCC Publishing

Anul apariţiei: 2016

Descriere: ,,Fiori’’ este o poveste a renunţării la tot ce nu ne face bine şi a începerii unui nou drum. Pentru a vă introduce pe cât posibil în această poveste, vă voi prezenta pe scurt subiectul cărţii: David s-a născut în România, dar a trăit până la vârsta de 18 ani în Germania. Într-o zi, un telefon neaşteptat de la bunica lui îi dă viaţa peste cap. Este nevoit să renunţe la tot ce avea şi să înceapă o viaţă nouă. Dar în prima seară petrecută pe tărâm necunoscut, el zăreşte la casa de vizavi o planşă pe care scrie: ,,Nu eşti binevenit aici!’’. Astfel, David se va lupta cu un destin necruţător care nu îi aparţine, acela al bunicii sale care se stinge din ce în ce mai mult sub ochii lui, dar şi cu în-drăgostirea pentru Sofia, fata care nu-i poate vorbi. Va ajunge la sfârşit să-şi dea seama că pentru a putea zbura prin şi întru viaţă, trebuie să fie în formulă de doi.

,,Entuziasmul editorului este justificat.

Deşi foarte tânăr, neverosimil de tânăr, Petruţ Dinu are un talent de care nu se poate face abstracţie. Acest roman, Fiori, scris deopotrivă cu un calm de profesionist şi cu exuberanţă aminteşte de primele cărţi ale lui Petru Popescu. Ca şi el va avea, sunt sigur, succes nu numai în România, ci şi în străinătate. 

Bine ai venit în literatura română, Petruţ Dinu!'' Alex. Ştefănescu

   Pe autor îl știu doar de pe Facebook, iar cu ceva timp în urmă chiar mi-a trimis un fragment din romanul său. Pe atunci carte era încă în lucru, dar mărturisesc că mi-a atras atenția și chiar eram curioasă unde va duce toată povestea. Am citit cartea în câteva ore, dar nu știu din ce motiv am tot amânat să vă povestesc despre ea. Chiar mi-a plăcut și a fost o lectură frumoasă, dar hai să vorbim prima dată despre acțiune și personaje, iar concluziile le tragem la final.

   Îl avem în prim plan pe David, un copil ce a fost crescut de părinți lui în Germania, iar acum se întoarce în România la cererea bunici lui care este bolnavă și vrea să-și petreacă ultimele zile în compania nepotului ei. La început mi-a fost destul de greu să mă atașez de David, personajul principal, probabil din cauză că suntem firi diferite. El fiind destul de inocent, visător, mult prea calm pentru un adolescent și nu am înțeles dorința lui de a veni în țară pentru o persoană ce, chiar el, o numește de multe ori o străină.

  Suferea așa cum doar o femeie care se simte singură și neajutorată o poate face. Primul impuls a fost să merg și să o iau în brațe, să-i spun că-i sunt alături și că o voi ajuta, dar nu eram capabil să fac asta.

   Era o străină pentru mine. 

   Totuși am apreciat modul în care s-a construit relația dintre el și bunica lui, nefiind forțată sau impusă doar de gradul de rudenie. Sentimentele se nasc natural și devin din ce în ce mai puternice. David ajunge să descopere adevărata fire a acelei străine, să o aprecieze și să o iubească pentru naturalețea ei. Treptat relația dintre bunică și nepot se construiește sub ochii cititorului care nu poate să facă altceva decât să asiste și să privească cu tristețe, căci pe măsură ce dragostea lui David pentru bunica lui crește, crește și suferința pe care acesta o va simți în momentul în care o va pierde.

   Odată cu venirea lui David în România facem cunoștință și cu Sofia, o vecină și colegă de școală de care băiatul se va îndrăgosti și alături de care va trece prin multe. Sincer, mi-a plăcut modul în care a fost realizat acest personaj, poate chiar mai mult decât personajul principal. E complex, are o poveste de viață impresionantă, e înconjurată de mister încă din primele pagini și chiar dacă nu vorbește poate reda prin gesturi tot ceea ce cuvintele nu pot exprima. Poate acesta e și motivul pentru care David se și îndrăgostește iremediabil de ea. De apreciat faptul că autorul a reușit să redea toate trăirile unei astfel de persoane.

   Parfumul ei seducător era și mai intens în seara aceea. Sofia îmi producea un sentiment unic în lume: fiori, care nasc alți fiori la nesfârșit. 

   Un lucru ce nu l-am înțeles eu și care l-a făcut pe David să-mi fie și mai antipatic a fost toată faza cu fosta lui prietenă. Pe scurt: tipa vine de la mulți kilometrii distanță să-și revadă prietenul, iar el o tratează cu răceală, ba chiar nesimțire. Sigur, nu-i poți porunci inimi, iar David s-a îndrăgostit de Sofia. Cu toate astea, ar fi fost frumos ca prima dată să o anunțe și pe cealaltă fată de decizia luată, nu să o lase să-i organizeze o petrecere surpriză și să reacționeze ca un bădăran. Câteodată mai trebuie să ne gândim și la sentimentele altora. Mie una mi-a părut rău de Rebeca, deși nu am aflat mare lucru din carte despre ea, cred că David îi datorează niște scuze. 

   Romanul este împărțit în trei părți, iar ultima parte, deși mi-a plăcut, mi s-a părut puțin cam grăbită. Circumstanțele fac ca David și Sofia să dea de necaz, iar viața să le fie în pericol. Ideea a fost bună, dar pe parcurs mi s-a părut constant că lipsește ceva, că unele scene nu sunt veridice, ba chiar previzibile. Asta nu înseamnă că autorul nu ar putea să scrie și ceva thriller, doar că aici totul a părut pe fugă. Personajele negative au fost create doar pentru a se afla în antiteză cu cei doi protagoniști. Victor și mama sa, Matilda, mi s-au părut niște personaje de carton, menite doar să umple un gol. Poate dacă erau conturate mai bine ultima parte ar fi ieșit de nota 10, așa a fost doar de un 6.

   Mă aflam într-un joc încins de ping-pong. Eram o minge albă, rece și dură. Într-o parte a mesei, stătea Viața, în cealaltă Moartea. A început jocul.

   Cu toate astea romanul a fost o lectură ușoară și interesantă. O recomand tinerilor ce acum simt primii Fiori ai iubirii, dar și adulților ce doresc să-și amintească de inocența primei iubiri. Autorul redă perfect sentimentul de iubire pură, de iubire sinceră, iar emoțiile trăite de personaje au să te copleșească și au să te transpună în lumea lor. Mulțumesc din nou pentru roman și aștept cu interes viitoarele cărți semnate de Petruț Dinu.

Cărți Gratis!!!

   Zilele trecute m-am enervat pe Facebook și vă amenințam că devin scorpie și mă bag în blogărașii care mă înnebunesc cu cereri de cărți gratis. Am tras aer în piept și am zis să o ard mai zen, apoi m-am mai trezit cu 2 mesaje și am zis WTF. În fiecare săptămână primesc între 1 și 5 mesaje în care cineva îmi cere un exemplar din cărți ca să facă o recenzie. De când a început anul am primit 43 de astfel de mesaje, doar zece dintre ele au meritat un răspuns favorabil, iar azi am să vă zic de ce.

   Să o luăm deci cu începutul. Ai citit câteva cărți, apoi ți-ai făcut blog/canal de Youtube și pagină de Facebook, iar mama ta și trei colegi de clasă ți-au dat like. Bravo ție! A venit și un necunoscut și a comentat la vreo două postări - e clar, acum ești mare blogger. Deci ca orice mare blogger ai pretenții la chestii gratis, fie că vorbim de cărți sau alte produse cum ar fi machiaje, haine, produse de curățat - depinzând pe ce te axezi. 

   Evident că firmele mari, sau unele edituri au pretenții și nu încheie parteneriate cu oricine, așa că îți încerci norocul trimițând un mesaj direct autorului, că ți-a zis un prieten care are și el blog că lui i-a trimis. Nimic rău până aici, eu sunt genul care până nu de mult chiar trimitem oricui(în limita exemplarelor disponibile). Ba de multe ori postam prin diverse grupuri că am exemplare pentru recenzii - that is so over!

   Da, știu! A dat faima în mine și sunt scorpie. Putem trece peste și să vă explic ce faceți voi greșit când abordați un scriitor/editură/firmă și cereți ceva gratis? Mersi.

   1. Formulare mesajului. 

Bună, am și eu un blog - când veniți cu un asemenea intro jur că nu îmi mai vine să citesc restul mesajului. Sună de parcă nu aveți încredere în produsul vostru. Un blog trebuie tratat ca un business, Dacă vrei să închei un parteneriat între tine și un autor/editură gândește-te puțin cum abordezi persoana respectivă, cum formulezi mesajul ca la final să obții un răspuns favorabil. Dacă îmi zici că tu ai un blog, eu ți zic că am hârtie igienică în baie - what is your point? În schimb dacă îți zic că sunt X, reprezentant al companiei Y care produce hârtia igienică, deja vorbim altfel.

   2. Dă click pe link.

Bun! Am trecut de partea în care tu îmi spui că ai blog și vrei ceva gratis și-mi lași un link așa sec, că mă descurc eu de acolo și îmi dau eu seama cât ești tu de genial. Nu, nu așa merg lucrurile. Oferă-mi câteva detalii, ce naiba face blogul tău, cu cine ai mai lucrat sau de la cine ai primit sponsorizări. Ce te recomandă pe tine ca eu să îți ofer produsul meu gratis. Faptul că tu mi-ai scris trei cuvinte și mi-ai lăsat un link mă lasă rece. La câți viruși circulă pe net eu de unde pot să știu că nu e o porcărie de aia de spam care o să trimită un film porno la toți prieteni mei. 

   3. Tu ceri, dar ce oferi?

Ai să-mi spui că ești foarte popular. Din nou, bravo ție! Dar eu nu am de unde să știu asta. Cu Youtuberii e mai ușor, că se văd vizualizările sau numărul de abonați. Vrei să îmi demonstrezi? Nimic mai simplu: print-screen la numărul de vizualizări. Îmi pare rău că trebuie să vă zic asta, dar din moment ce voi obțineți un produs gratis și cel care îl oferă îl oferă cu un scop, iar scopul acela e să-și facă publicitate. Știu-știu, trăim într-o lume oribilă care se bazează pe cifre. Când ceri ceva prezintă-mi și ce avantaje am eu dacă îți ofer un răspuns favorabil.

   4. Sunt la început, iar asta m-ar ajuta enorm...

Aici mă fac din nou scorpie și întreb: păi și mie ce-mi iese? Dacă pe tine te urmăresc trei persoane s-ar putea ca după ce scrii o recenzie și eu să-i dau share să îți fac eu mai multă publicitate ție decât mi-ai făcut tu mie. Sigur mi-ar plăcea să te ajut, dar dacă ți-ai făcut blogul ieri și azi deja dai mesaje că vrei chestii gratis nu cred că o să te bage cineva în seamă. Unii dintre voi nu cred că înțelegeți ideea de parteneriat. 

Să consultăm DEX-ul.

PARTENERIÁT, parteneriate, s. n. Sistem care asociază parteneri din punct de vedere politic, economic și social.

De ce? Scopul este de a merge înainte în parteneriat, punând laolaltă resursele fiecărei entități, pentru a dezvolta acțiuni durabile cu beneficii de ambele părți. Pe scurt - atât autorul cât și tu trebuie să aveți la final un beneficiu. Tu primești cartea gratis și o citești(fără să mai dai bani pe ea), iar autorul primește publicitate. Indiferent cum e recenzia ta, fie negativă, fie pozitivă (aici nu mă bag că poate să nu îți placă romanul lui), autorul se alege cu publicitate și orice om știe că nu există publicitate negativă. ;)

Dacă pe tine te citește doar mama și mai doi care au și ei blog de mâine, s-ar putea ca afacerea asta să nu fie profitabilă, așa că autorul să îți zică pas! Nu o luați personal, it's just business.

   5. Exprimarea mă-sii!

Să zicem că m-ai prins într-o zi bună și am intrat pe blogul tău să văd la ce mă înham. Dacă într-o postare de 300 de cuvinte ai 50 de greșeli de gramatică s-ar putea să te ignor. Nu sunt absurdă, cu toții mai apăsăm două butoane deodată pe tastatură și nu vedem pe moment, dar când tu scrii într-o recenzie de două paragrafe minuscule că ți-a plăcut o carte pentru că cartea e frumoasă și foarte excelentă...  Nimeni nu vă cere ca în recenzii să vă exprimați ca niște adevărați academicieni și să folosiți cuvinte pe care doar cu DEX-ul le înțelegi, dar măcar să fiți într-o relație de amiciție cu limba română. 

   6. Dacă nu ai acum, anunță-mă când mai primești.

De multe ori se întâmplă să nu am exemplare sau să le țin pentru blogării ce deja mi-au demonstrat că sunt competenți. Așa că răspund simplu: îmi pare rău, nu mai am exemplare de oferit pentru recenzii. Un om întreg la minte își cere scuze că te-a deranjat, se retrage și îți urează o zi bună. Mai știi poate pe viitor se ivește ceva și iese o colaborare frumoasă. 

Ce face unul care habar nu are cu ce naiba se mâncă diplomația? Îți zice că-i dai tu mesaj când primești că el e dispus să aștepte. Să fac ce? Băi copile!

Păi pe cine interesează aici să obțină foloase, pe mine sau pe tine? M-ai angajat secretara ta și eu nu știu? Dacă peste 2 luni vrei să-ți mai încerci norocul ești bine venit, dar nu te aștepta ca eu să te contactez.

   7. Lingușeala 

Nimic nu urăsc mai mult decât mesajele acela ce încep cu sunteți așa de și așa de, şi în sfârşit o sumă de delicateţuri. Că ai auzit de pe net de mult timp de mine și te atrag toate cărțile mele că sunt așa de și așa de, apoi mai bagi un "Venerabile"-n sus, "venerabile"-n jos și alte lingușeli inutile care nu duc nicăieri. După ce îți citesc mesajul singurul lucru la care mă gândesc e că dacă sunt atât de genială și de grozavă cum dracu se face că nu ai dat năvală în librării de când au apărut cărțile? Mai bine zi-o pe-a dreaptă, ți-a vândut cineva un pont că mai dau cărți gratis și ți-ai încercat norocul.

   8. Nu am blog, dar...

Mai există și categoria celor fără de blog sau canal de Youtube, dar care și ei vor chestii gratis. De câteva ori m-am trezit cu mesaje gen: nu am blog, dar dacă îmi trimiți toate cărțile gratis și cu autograf îți dau like la toate postările sau daca imi trimiti ultim avanpost iti dau 5 pe goodreads. Eu tot vă zic că am vase de spălat, dar nu se prinde nimeni. :)) 

   Lăsând gluma deoparte, de multe ori stau și mă întreb dacă sunt singura în situația asta, dar cred că și ceilalți autori sau directori de edituri se confruntă cu problema bloggerilor sezonieri. Nici nu vreau să insult pe nimeni, dar nici nu vreau să mai dau cărți și apoi să-mi fie jenă să dau share la recenzie. Așa că de azi o să analizez la sânge orice cerere.

   Nu îmi luați postarea în nume de rău, inițial am vrut să fiu și mai scorpie, dar m-am gândit că doar-doar și poate-poate învățați ceva de aici. Nimeni nu o să vă ia în seamă dacă nu vă vindeți imaginea blogului cum trebuie, dacă nu vă exprimați intențiile și nu prezentați oferta. 

Book Haul #2

Reminds me TAG

   Ok, știu că am neglijat cu nesimțire blogul de când cu Youtube-ul, dar recent am primit un tag de la blogul MoreThanBook și m-am gândit să-l fac aici. E destul de drăguț tag-ul și am zis că nu strică să răspund cerințelor. Tot ce am de făcut e să asociez câteva cărți cu niște amintiri. 

   Reguli: 

 - Amintește în articol persoana care te-a provocat la TAG.

 - Pentru fiecare „amintire” propusă alege câte o carte citită și argumentează în câteva cuvinte.

 - Dacă nicio carte citită nu corespunde unei „amintiri”, poți alege una din cărțile pe care dorești să le citești, dar să precizezi acest aspect.

 - Găsește alte 5 sau 10 „amintiri” (cât te ține inspirația).

 - Lipește eticheta pe alte 5 sau 10 blogguri (provoacă mai departe).

1. O carte care îți amintește de copilărie. 

   În general cărțile de povești îmi amintesc de copilăria mea, nu cred că pot alege una. Erau acele cărți cu povești nemuritoarea ce conțineau mai multe basme.

2. O carte care îți amintește de școală.

   2 ani de vacanță - Jules Verne, știu că am citit-o în generală în speranța că o să învăț cum să chiulesc timp de doi ani de la școală. Am citit-o pentru titlu, dar mi-a plăcut mult deși cartea avea ca temă maturizarea forțată a copiilor puși în fața unor probleme de viață majore. 

3. O carte care îți amintește de mâncare.

    Jocurile foamei?!? - deși e doar din cauza titlului. 

4. O carte care îți amintește de vacanță.

    Alegerea -  Kiera Cass, am citit cartea pe plajă la mare și mereu când văd cartea în bibliotecă mă gândesc ce mișto era la mare, deși cartea nu are legătură cu vacanța.

5.  O carte care îți amintește de o carte.

   Diverget mi-a adus aminte de Jocurile foamei, dar doar primul volum. Nu știu de ce, dar în timp ce citeam Diverget mă tot gândeam la Katniss :))

6. O carte care îți amintește de sărbători.

   De Crăciun am primit de la mama Fulgi de iubire - John Green, Maureen Johnson, Lauren Myracle, cred că asta mă duce cu gândul la sărbătorile de iarnă, deși momentan nu am citit cartea.

7. O carte care îți amintește de o țară asiatică (+ ce țară?)

   Memoriile unei gheișe, deși am citit-o mai demult când era nebunia și cu filmul.

8. O carte care îți amintește să iubești.

   Cred că aleg Dacă aș rămâne de Gayle Forman, mi-a plăcut mult și mi se pare că se potrivește cu cerința.

9. O carte care îți amintește că trebuie să faci o schimbare.

  Alter.ego - Ana Mănescu, îmi aduce aminte de schimbările pe care trebuie să le facem pentru a putea merge mai departe.

10. O carte care îți amintește de tine.

   Zona Zero? :)) 

 Am să dau mai departe TAG-ul Andreei Păunescu și Leontinei (Everything and anything). Bine și tuturor celor care nu l-au făcut până acum :D

  

Secret Santa - Booktube edition

Book Haul + Anunț Special Q&A

3 Cărți perfecte pentru Toamnă

   First of all, am realizat că am blogul acesta de 1 an și mare lucru nu am postat pe el. Aș putea găsi o mie de scuze acum, dar ce rost ar avea? Recunosc că în ultimele 3 săptămâni am fost cu moralul la pământ, am avut și motiv, dar nu sunt gata să vorbesc despre asta acum. Moving on... ei bine, ca să mai ridic din el moral, că deja începea să se scurgă prin podea, iar vremea asta de toamnă nu ajută, am zis să pun de-o ciocolată caldă.

  Nu sunt fan toamnă, dar odată cu venirea ploilor începe sezonul băuturilor calde. Dintre toate eu prefer ciocolata caldă, iar acum vorbesc de ciocolata caldă făcută ca lumea, nu de prafurile alea din plic. Bine poate că în loc de altceva sunt bune și alea. Totuși prefer o băutură făcută cu ciocolată adevărată, lapte proaspăt, frișcă naturală, zahăr vanilat, coajă de portocală rasă și doar puțină scorțișoară pe deasupra. Sunt foarte pretențioasă când vine vorba de astfel de băuturi, așa că nu-mi place să fac compromisuri. Îmi place să combin diverse chestii cu ciocolata caldă, excepție fac acele marshmallows sau cum le-o fi zicând care nu-mi plac de nicio culoare.  Fie că vorbim de ciocolată caldă, cafea, capucino, mochaccino, latte macchiato, ceai sau lapte cu scorțișoară și miere, parcă niciuna din aceste băuturi nu are farmec dacă nu e însoțită de o carte bună. Deci, pune-ți ibricul pe foc, pregătiți ceștile, luați-vă o pătură groasă căci e timpul perfect să deschideți o carte, poate chiar două, și să profitați de vremea asta mohorâtă. Azi am să vă recomand 3 cărți care sunt perfecte pentru toamna asta.

1. Dacă aș rămâne - Gayle Forman

Există multe cărți de acest gen, teen romance, dar asta e una din acelea care m-a impresionat și mi-a rămas întipărită în minte multă vreme. De obicei îmi vine greu să recomand o carte ce are ca temă principală moartea, dar am zis că totuși se potrivește perfect cu vremea mohorâtă de afară. Totuși, trebuie să vă avertizez, o sa aveți nevoie de ceva șervețele dacă sunteți mai sensibili, are momente când e heartbreaking. La bază e povestea unei fete de 17 ani, Mia, a cărei viață se schimbă într-o clipă. În urma unui accident cumplit rămâne orfană și se află în comă. Toată povestea e spusă de Mia, care are acum de luat o decizie importantă: mai are pentru ce să lupte, merită să trăiască în continuare după ce și-a pierdut părinții? Romanul e intens, puternic și emoționant. Am citit și recenzii pozitive și negative, dar eu zic să-i acordați totuși o șansă. (Am văzut și filmul, nu e rău, mi-a plăcut)

2 .Memoriile unei Gheise- Arthur Golden

Mi-a plăcut cartea asta, am citit-o acum 3-4 ani de la bibliotecă(sau am împrumutat-o de la cineva, nu mai știu sigur), singura problemă a fost că văzusem filmul înainte și deja știam ce avea să se întâmple - în mare. Still, make no mistake, ambele sunt bune. Am avut eu ceva divergențe cu personajul principal Chiyo(mai târziu Sayori), adică ea e un fel de Cenușăreasă japoneză și de multe ori atitudinea ei m-a scos din pepeni. De multe ori lăsam cartea jos și încercam să-mi aduc aminte că eu și ea facem parte din culturi și perioade de timp diferite. Chiyo și sora ei Satsu sunt fiicele unui pescar sărac. Nu au parte de prea multă educație, abia au hrana necesară. După moartea mamei lor tatăl lor le vinde unui bișnițar, iar cele două fete sunt luate și duse într-un mic orășel. Satsu e automat dusă la un bordel, căci are cincisprezece ani, iar Chiyo va învăța cum să devină o Gheisă. Acțiunea se petrece în decursul câtorva ani. Ani în care micuța Chiyo va deveni o gheișă, își va lua numele de Sayori, va avea parte de multe provocări și necazuri din cauza rivalei ei Hatsumomo, se va îndrăgosti și va suferi. Cred că acest roman e o alegere perfectă pentru seriile lungi de toamnă, poate într-o zi am să mi-o cumpăr și eu ca să o am în biblioteca personală. 

3. Îmblânzitorul apelor -  Flavius Ardelean

Pentru mine toamna este un anotimp depresiv, iar un anotimp depresiv merge perfect cu un artist al stărilor depresive. Aceasta e una din acele cărți care se bagă cu forța în sufletul tău și te răscolește și te macină și te roade asemeni unui vierme, iar la final când o închizi te lasă fără cuvinte. Îți vine greu și să o descri. Începutul e ancorat în realitate, un tânăr autor vizitează sediul unei edituri pentru a discuta despre manuscrisul său, dar apoi totul o ia razna. Ploaia ce începe îi îngrozește pe toți căci prevestește apocalipsa ce va urma. Nu discutăm aici despre o apocalipsă tipică (sfârșitul omenirii, cometă ce lovește pământul, etc.) ci discutăm mai degrabă de o apocalipsă interioară. Mărturisesc că mi-a luat ceva timp să-mi revin după cartea asta, de fapt cam același efect îl au toate cărțile semnate de Flavius. Nu e ca în cazul altora, ai închis cartea și paf! te apuci de alta. Nu! Dar eu zic să puneți și voi mâna pe ea să vedeți de n-o să-mi dați dreptate.

Dacă ajungeți să citiți una din aceste cărți vă rog să-mi spuneți ce impresie v-au lăsat. Dacă aveți alte recomandări nu vă sfiiți să le scrieți la comentarii. Mereu sunt în căutare de noi cărți. Deci.. când auziți de toamnă, voi la ce cărți vă gândiți?

New Books #3

Cine a zis că nu mai cumpără cărți până la Bookfest? Nu eu! În niciun caz. -mda- Ei bine, nu m-am putut abține. Îmi comandasem 2 cărți de pe elefant și am zis: gata, nu mai iau nimic până merg la București! Nu cred că m-a crezut cineva, nici măcar eu. Deci, ca rezultat, azi vă prezint noile mele achiziții.

Două dintre aceste cărți le-am luat de pe elefant la o promoție cu 50% reducere, le-am făcut poză și le-am pus deja pe Facebook, dar am zis să le mai prezint o dată și aici. E vorba de Hollywoodul e ca un liceu de fițe de Zoey Dean, iar cealaltă e Asasin la feminin de Monica Ramirez. De cartea Monicăi m-am apucat aseară. Nu am ajuns să citesc prea mult, vreo 40-50 de pagini, dar pare interesantă.

Asasin la feminin - Monica Ramirez

Descriere : Alina Marinescu este o rebelă. A fost o rebelă înainte de recrutarea ei ca agent operativ şi rămâne o rebelă şi după. Acum însă, moartea face parte din viaţă ei de zi cu zi. Secţiunea Operaţiuni Speciale o recrutează împotriva voinţei ei şi Alex Therein, bărbatul pe care crede că-l iubeşte, o transformă într-un asasin de elită. Dragostea este o noţiune abstractă pentru Alex, un bărbat cu un trecut întunecat şi o expresie impenetrabilă, eficient de rece, care ucide pentru a putea supravieţui. Fără întrebări inutile. Alex nu este un bărbat real, ci mai degrabă o fantomă, o iluzie creată cu ajutorul oglinzilor. Misiunea lui este să o seducă pe Alina, aşa că o atrage în mod intenţionat în lumea lui misterioasă şi plină de senzaţii, prăbuşindu-se emoţional pentru prima dată de la propria lui recrutare. Ca mentor al ei în timpul procesului de antrenament, trebuie să se confrunte nu numai cu atitudinea ei recalcitrantă, dar şi cu responsabilitatea de a transforma o persoană inocenţa într-o unealtă a morţii. Cu toate acestea, cei doi sunt atraşi unul către celălalt şi relaţia paradoxală ura-iubire devine şi mai complicată datorită jocului aproape zilnic cu moartea. Probabil cea mai arzătoare întrebare este: o iubește Alex pe Alina cu adevărat?“

Hollywoodul e ca un liceu de fițe - Zoey Dean

Descriere : Taylor Henning are douazeci si patru de ani si tocmai a primit jobul visurilor sale: asistenta la un important studio cinematografic. Rautaciosi, colegii ei incep imediat s-o submineze, iar ea intelege ca expresia „Hollywoodul e ca un liceu de fite“ este cum nu se poate mai adevarata. Nici la scoala Taylor nu se pricepuse prea bine sa-si faca prieteni - prin urmare, cum ar putea ea sa se descurce acum in lumea intrigilor?

Cand face insa cunostinta cu dezinvolta Quinn - o adolescenta de saisprezece ani, fiica sefei sale -, are o revelatie: poate ca aceasta „regina a stupului de albine“ o va putea invata cum sa razbeasca in industria filmului.

Quinn o ia sub aripa ei ocrotitoare si, curand, Taylor inregistreaza primele victorii impotriva principalei sale rivale, Kylie. Dar in momentul in care Quinn o sfatuieste sa-i fure acesteia iubitul, intervine un lucru neprevazut in scenariu: Taylor se indragosteste de el! Va reusi ea sa se comporte ca o fata rea, ca sa obtina ceea ce-si doreste?

   Următoarele cărți sunt toate luate de la editura HergBenet. Unele dintre ele mi le doream de ceva vreme, dar nu am ajuns să le cumpăr și am tot amânat. Altele sunt destul de noi, vreo două sunt proaspăt scoase din cuptor și m-au fript la cât de fierbinți sunt :))

Sârme și Portocale - Delia Oltea Rusu

Descriere : Mi s-a cerut o biografie, dar dacă citiţi cartea veţi avea parte de una. Mai bine vă spun pe scurt povestea cărţii, care n-a fost carte de la început. Au fost zilele şi nopţile mele, aşa cum le-am trăit eu şi-ai mei. Printre sârme şi portocali. A fost o perioadă în care aş fi vrut să uit unele întâmplări, apoi am înţeles că nu le voi putea şterge din amintire şi că de fapt nici nu vreau. Le-am povestit, la început cu îndoiala că cineva ar înţelege impactul pe care le-au avut pentru noi, apoi cu mirarea că pe cineva interesează această poveste. M-au uimit reacţiile, am început să scormonesc în memorie şi m-am trezit scriind ceva despre care n-am crezut că va fi o carte. Va fi, totuşi, va avea coperţi frumoase şi câteva file din care, dacă le veţi citi, veţi şti că sârmele aveau ghimpi, iar portocalii erau plini de culoare şi parfum. În carte apare familia mea şi vreau să le mulţumesc pentru îngăduinţa de-a folosi amintirile lor în cuprinsul acestor pagini.

Quasar - Ana Mănescu

Descriere :  Universul a început cu un Bang și s-a terminat cu un sărut, ca toate marile iubiri”

„Ana Mănescu este o scriitoare tulburător de generoasă: ea nu împărtășește cu cititorii doar ceea ce este la suprafață, explicit, nedureros, blând; îi plac subteranele, ascunzișurile, visele uitate, amenințările mute, teama ființei de ea însăși, întunericul care are nevoie doar de o scânteie pentru a se preschimba în lumină orbitoare. Și ni le oferă pe toate, cu sinceritate și o delicatețe care nu se mai regăsește în nicio altă carte pe care ai putea-o citi vreodată. Quasarul poate construi o lume și o poate exploda într-o bătaie de aripi. Pentru că totul și nimicul înseamnă altceva numai după ce au fost atinse de iubire.

Ana scrie despre acele clipe în care ești cel mai adevărat tu care a existat vreodată. Și ești cel mai mult tu când ești prins în iubire, ca într-o capcană de soare.”(Cristina Nemerovschi)

Prospect de femeie - Ana Barton

Descriere : „Delicateţe şi forţă, stihuri-volute şi umor, uimitoare bogăţie de limbaj şi sensibilitate incandescentă, poezie-n proză şi invers. Emoţie. Sau o sinecdocă splendidă. Trebuie notă de subsol?“ (Răzvan Petrescu)

„Cine-a spus «Madame Bovary c’est moi» a fost deștept. Așa e și scrisul Anei Barton: îți place, te excită şi apoi te răcorește. Rămîi, după lectură, cu senzația de întîlnire rară.“ (Ara Şeptilici)

„Ironic, dar ludic. Dulce, dar muşcător. Brocat, delicat şi cu un simţ al detaliului precum o dantelă frivolité. «Prospect de femeie» se ia pe nemîncate, pe inima goală, căci o umple cu vîrf şi îndesat. Nu are contraindicaţii, iar supradozajul este recomandabil pentru cord şi neuron.“ (Petronela Rotar)

„Vine în literatură dinspre publicistică. Şi o face în forţă, cu o plăcere acaparantă a povestirii. Posedă ştiinţa fermecării cititorului datorită firescului şi lipsei de inhibiţii. Ana Barton are toate atuurile unei scriitoare de excepţie.“ (Alexandru Petria)

Nopţile amanţilor - Corina Ozon

Descriere : „Amanții Corinei Ozon, atât Zilele, cât și Nopțile lor, sunt deja mai mult decât simple cărți, sunt un fenomen: peste tot se vorbește despre ei, și simți imediat că trebuie să-i cunoști și tu. Și, dacă o faci, sigur nu regreți după: Corina te conduce cu un stil inconfundabil în lumea lui Mircea și Cati, unde vei râde, vei aștepta cu sufletul la gură următoarea aventură, vei pica pe gânduri, vei reflecta la propria ta poveste de dragoste. Cu o scriitură bine șlefuită, Corina Ozon din Nopțile amanților apasă și mai tare pedala față de romanul ei de debut. Se citește repede, e savuroasă, memorabilă și, inevitabil, te face să vrei mai mult!“ (Cristina Nemerovschi)

„Scriitura Corinei Ozon reușește un lucru cu adevărat dificil. Să abordeze într-o manieră lejeră un subiect aparent frivol și să dea în același timp impresia de seriozitate și profunzime. De fapt, textele Corinei nu sunt frivole, dar relevă, în maniera unui Milan Kundera, de exemplu, superficialitatea ca structură a lumii și, în special, a lumii oamenilor moderni, care iubesc pe fugă, colorat, zgomotos și la limita inconsistenţei. Literatura aceasta se citește cu plăcere și cu anxietate pentru că ne regăsim total în ea, pentru că plângem și râdem în ea, pentru că ne privim ca într-o oglindă. Iar râsul, iarăși în cheia lui Kundera, survine eliberator din contemplarea zadarnicelor și veșnicelor chinuri ale dragostei, puse iar și iar în aceleași «ridicole iubiri».“ (Doru Căstăian)

„Cu 100% mai multă adrenalină de budoar, Corina Ozon învârte măiastru cuvintele pe pagină, încât nu mai știi dacă citești cu adevărat o carte sau o ai chiar aici, lângă tine, în pauza de cafea de la job, ascultându-i personajele care nici măcar nu sunt personaje, ci ei și ele dimprejurul tău. Atât de reale sunt.“ (Alexandru Voicescu)

Cimitirul - Teleșpan

Descriere : Adrian Green este un homosexual român care se mută la Londra pentru că… e obosit. Deși nu prea mai are chef de muncă, își găsește, totuși, un job: administrator de cimitir. Pe măsură ce interacționează cu diverși clienți, vii sau morți, Adrian ne spune exact ce crede el despre religie, bani, sex sau moarte, concepte pe care le descrie cu o sinceritate crudă, foarte mult umor și sarcasm. Cimitirul Wormholt devine spațiul în care Green își dă seama că fericirea stă în acceptarea adevărului propriu, și nu în ochii celor din jur.

“Singurul sfat pe care eu pot să îl dau cu inima împăcată este: Dormiţi! Dormiţi, fraţilor, că somnul n-a făcut rău nimănui! Eşti trist? Culcă-te! Eşti nervos? Culcă-te! Vrei să mori? Culcă-te, poate ai noroc şi mori în somn!”

Odată ce treci peste “urbanismul” limbajului și disecțiile întâlnirilor amoroase ale lui Adrian Green, Cimitirul îți propune un personaj care își îmbrățișează cu curaj imperfecțiunile, și le înțelege și acceptă, și care navighează cu mult umor într-un univers plin de personaje bizare, aproape suprarealiste. (Monica Bîrlădeanu)

Deși am citit recent multe cărți bune, nu mi s-a mai întâmplat de câțiva ani să mă arunce una din ele atât de puternic într-un film anume, cum a făcut-o Cimitirul. (Cristina Nemerovschi)

Singurul mesaj pe care îl am pentru tine e următorul: Nu îmi doresc să te învăț nimic, dar îmi doresc să îți placă ce am scris. Ceea ce ai acum în mână e o carte pe care ai fi putut să o scrii și tu. E o carte scrisă simplu, fără pretenții, pentru că eu nu sunt scriitor. Deschide cartea la prima pagină și vei vedea că tot ce fac eu în primele rânduri faci și tu în fiecare zi. Relaxează-te, finalul e mereu același! (Autorul)

Jurnalul unui român in America - Silviu Brizu

Descriere : Le-am zis şi la vecinii ăștia, la americansky: „Puneţi, mă, nişte cuiburi de roşii, un rînd-două de praz, ceva, nişte cartofi, că ţineţi ditamai curtea goală, de creşte iarba de pomană şi mai şi stricaţi apa pe ea aiurea!“. Noooo, ziceau ei, că florile sînt frumoase, că aici nu sîntem la fermă, că de ce nu mă duc eu înapoi în România dacă mi-e aşa dor de munca cîmpului şi alte prostii din astea. Și în definitiv pot să mă reclame cît vor pentru că am bătut pari pe hotarul dintre mine şi ei şi am îngrădit cu sîrmă, dar am făcut-o doar ca să-mi apăr proprietatea, şi recoltele, şi neamul. Păi, n-ai cu cine, dom’le, nişte urbani, dă-i dracu’!

   Astea sunt cărțile. Sunt 8 la număr(2 de pe elefant și 6 de la Herg Benet). Habar nu am când o să ajung să le citesc. Am deja prea multe cărți necitite și mai mult ca sigur o să mă întorc cu geanta plină și de la București. În weekend am să-mi rearanjez biblioteca căci nu prea mai am loc, partea bună e că am un ajutor nou. Mai bine spus un nou paznic al bibliotecii. 

  El e Tinu și începând de azi îmi va apăra cărțile de toți cei care vor să le fure :)) 

April #wrap-up

    Spre marea mea dezamăgire nu am ajuns să citesc un număr mare de cărți în această lună. Cred că am cumpărat mai multe cărți decât am citit. Adevărul e că nici nu prea am avut timp liber. Luna asta mi-am adus aminte că am bibliotecă în oraș(unde, mai nou, au și câteva exemplare din cărțile mele) și pe unde am tot fost ca să împrumut cărți. Am rămas plăcut surprinsă să văd multe cărți pe care mi le doream de mult să le citesc și nu am avut bani să le cumpăr. 

   Una din aceste cărți este Gazda de Sthephenie Meyer. Am găsit-o la bibliotecă și am zis să-i dau o șansă, căci văzusem filmul recent și vroiam să văd dacă o să-mi placă și cartea. Nu aveam mai așteptări de la ea căci deja știam ce se întâmplă în mare, pe ce se bazează acțiunea, în plus scria Sthephenie Meyer pe ea(adică tipa care a scris și Twilight-sorry not a fan). Surprinzător dar mi-a plăcut. Ideea în sine, un univers apocaliptic, în care oamenii sunt folosiți pe post de gazde de niște paraziți extratereștrii e foarte bună. Un singur lucru m-a deranjat, adică, uneori mi se părea că prea se lungește. Cred că acest roman ar fi putut fi încadrat la jumătatea numărului de pagini pe care îl are. 

   Tot în aprilie am ajuns să citesc și al doilea volum din Provocarea(Rephelimii #1) de Simona Stoica și trebuie să spun că nu mai am răbdare până va apărea a doua carte din serie. Am rămas cu multe întrebări la finalul acestei cărți, m-am îndrăgostit de personaje și vreau să aflu cât mai multe. Dacă nu ați citit cartea asta până acum ar fi cazul să o faceți, e un fantasy superb, iar în al doilea volum din Provocarea am avut parte de și mai multă acțiune și totul a devenit mult mai intens și interesant. Acum îmi rămâne doar să aștept... 

   Într-o postare anterioară am spus că mi-am cumpărat Ticălosul seducător de Christina Lauren, nu era chiar genul meu de carte, dar am tot auzit vorbindu-se de ea pe mai multe bloguri. Mă așteptam să fie iar o tâmpenie erotică cu vreo prostuță care se îndrăgostește de un idiot milionar. Pe alocuri așa a fost, dar spre deosebire de alte cărți personajul feminin din aceasta a fost mult mai puternic, mai stăpân pe sine. Totuși ca în orice roman de acest gen nu prea se întâmplă mare lucru, nu afli prea multe despre personaje, iar în mai bine de 80% din pagini e doar sex. I-am dat totuși 4 stele pe Goodreads căci a fost o lectură ușoară și destul de amuzantă(și eram într-o dispoziție bună în ziua aceea).

   O altă carte pe care am luat-o de la bibliotecă a fost Războiul lumilor de H.G. Wells. Am văzut cartea pe raft și mi-am adus aminte de filmul acela de prin 2005 cu Tom Cruise, da ăla cu extratereștri călare pe tripozi. Nu prea mi-a plăcut filmul, dar mă bucur mult că am citit cartea. Războiul lumilor e exemplul perfect de never judge the book by it's movie.  Filmul acela și cartea nu au altceva în comun decât extratereștri. În primul rând cartea a fost scrisă 1898, deci și acțiunea se petrece într-o altă era(în plus are loc în Anglia nu America, asta a fost un mare plus din punctul meu de vedere). Personajul principal nu e tatăl a doi copii enervanți, ci un scriitor care se desparte în timpul invaziei de nevasta lui și face tot posibilul să o găsească și să supraviețuiască. La cât de dezamăgită am fost de film nu mă așteptam să-mi placă atât de mult romanul lui Wells. O singură chestie m-a deranjat, prea multe date științifice în unele capitole, dar în rest e perfectă. Chiar recomand cartea dacă vă plac SF-urile.

   Astea sunt cărțile pe care le-am citit luna aceasta. Pot spune că mi-au plăcut mult toate. Azi am fost din nou la bibliotecă și am găsit Dolores Claiborne de Stephen King, am să mă apuc de ea probabil în weekend și am să vă povestesc dacă mi-a plăcut (sau nu) într-o altă postare. Până atunci vă doresc numai bine. :)

New Books #2

    Ce poate fi mai frumos decât să primești cărți cu ocazia unei sărbători? Am primit și eu câteva și am vrut neapărat să vi le prezint. Nu sunt multe, dar sper să ajung să le citesc cât mai repede. Mărturisesc că în ultima vreme nu prea am avut timp de citit, am fost tot pe fugă și mi-am neglijat programul de lectură.

   Prima carte am cumpărat-o din Timișoara de la Cărturești. Am fost să fac ceva cumpărături de Paște și nu am putut pleca din Timișoara fără să dau o raită prin librării. Am găsit Dacă aș rămâne la reducere și nu am ezitat. Nu am văzut încă filmul, deși am auzit că a fost ecranizată cartea. Am să mă uit la el după ce o citesc.

    Următoarele cărți le-am primit cadou de la Marius. Două din ele mi le doream de ceva vreme, iar pe a treia am primit-o gratuit căci în ziua când a făcut el comanda era ceva promoție pe libris. Prima e Ticălosul seducător de Christina Lauren. Am tot auzit de ea și îmi doream să o cumpăr. Am citit și lucruri bune dar și rele despre ea, să sperăm că-mi va plăcea.

    A doua carte e Anna în veșmânt de sânge de Kendare Blake. M-a atras titlul de când am auzit prima dată de ea. Am tot văzut că pe Facebook și pe alte bloguri o laudă multă lume. E interesantă și descrierea și coperta, ceva îmi spune că o să-mi placă.

   Ultima carte se numește O inimă curată. Mărturisesc că nu am auzit de ea până să fi deschis coletul de la Libris și să o găsesc acolo. E destul de micuță, doar 119 pagini, iar scrisul e destul de mare. Cine știe poate va fi ok, deși descrierea de pe spate nu prea mă atrage.

      Astea sunt cele 4 cărți ce le-am adoptat în perioada asta. Voi? Ce cărți ați mai cumpărat sau citit?

March #wrap-up

   S-a dus și luna Martie(unde naiba? nu știu). Prima lună de primăvară ne-a adus mai multă zăpadă decât toate lunile de iarnă la un loc(sau cel puțin așa am înțeles eu din postările voastre de pe Facebook). Revenind la cărțile noastre, am reușit să citesc 5 luna aceasta și am să le prezint pe rând.

1. Bizaroproze - Flavius Ardelean
   Cu stilul lui Flavius/A.R.Deleanu am crezut că m-am obișnuit, că i-am dat de cap și că nu mă mai poate surprinde. Am crezut prost! În acest volum de proză scurtă nu am găsit nimic ce să se asemene cu ce am citit până acum. Nu știu dacă aș putea să aleg o singură poveste din cele prezente în volum și să zic că asta e cea mai bună, toate au ceva special. Acel ceva ce să te înspăimânte și să te fascineze în același timp. Multe din texte te scot din zona ta de confort, cel puțin mie așa mi s-a întâmplat, dar asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut.



2. Octopussy - Cristina Boncea
   Despre romanul de debut al Cristine am tot vorbit. Atât pe Facebook cât și pe blog, deci nu mai are rost să vă spun că mi-a plăcut. Cu limbaj licențios sau fără el, cu câine sau fără câine, e clar că nu e o carte pentru toată lumea. Am auzit totuși că s-ar putea să fie și o continuare, lucru care pe mine mă bucură.


3. Insurgent - Veronica Roth
   Am cartea asta de mult în bibliotecă. Am cumpărat-o la foarte puțin timp după ce am terminat primul volum, Divergent. Vroiam să o citesc atunci imediat căci îmi plăcuse foarte mult primul volum, dar... Facebook-ul mă-sii!... chiar în ziua în care am primit cartea am citit fără să vreau un comentariu în care o tipă se plângea de finalul din a treia carte.... Mda!(serios acum, e greu să scrii spoiler alert?)
Evident mi-a distrus orice dorință de a mai continua seria. Dacă nu ieșea filmul luna asta nu cred că mă apucam de ea. Mă bucur însă că am citi-o, deși cu o oarece tragere de inimă. Îmi place mult seria și în iarnă mi-am cumpărat și volumul 3.

4. Once upon a masquerade - Tamara Hughes
Cartea asta am primit-o gratuit în format electronic când m-am înregistrat la newsletter pe un site. E în engleză, dar îmi era dor să citesc ceva în engleză. Știam de la început ce mă așteaptă, adică e un romance. A fost siropoasă și destul de previzibilă, dar a fost o lectură ușoară de duminică, ca să-i spun așa. E genul acela de carte pe care o citești când vrei să-ți pui creierul pe pauză și să te relaxezi. I-am dat 3 stele pe Goodreads, nu a fost chiar rea plus că avea ceva mister și suspans, cam puțin, dar na. O recomand celor care adoră genul acesta de cărți, romance cu aer istoric, cu fete îmbrăcate în rochii lungi, case mari, baluri, trăsuri, etc. De fapt cred că o să o recomand mamei, e fix genul ei.

5. Suge-o, Ramona! - Andrei Ciobanu

  O, da! It happened. Cu ce să încep și cu ce să termin? (da, proastă alegere de cuvinte). Nu îmi place să judec o carte pe baza a ce spun alții, așa că am să fac abstracție de mesajele pe care le-am primit în timp ce citeam cartea asta și am să vă zic părerea mea.
   Nu sunt genul care se sperie și își face cruce când vede un cuvânt urât într-o carte. Nici scenele de sex nu mă deranjează. Nu asta a fost problema la cartea asta ci faptul că la sfârșit am stat și m-am întrebat: despre ce naiba a fost textul ăsta? Pentru că sincer tot ce s-a întâmplat aici a fost(și acum vă rog să-mi scuzați franceza): tip iubește tipă, dar tipa e o zdreanță, deci tip și-o trage cu sora tipei, tipa se cuplează cu prietenul cel mai bun al tipului, tipul și-o trage cu tot ce mișcă, iar tipa își dă seama că și ea îl iubește pe tip, dar e prea târziu, tipul îi spune tipei să o sugă și nu în modul acela drăguț.
 Am înțeles că cel care a scris cartea face stand-up, probabil de acolo glumele care au mai salvat din plictiseală și m-au făcut să râd. E clar că această carte are un public țintă din care eu nu fac parte. I-am dat 3 stele pe Goodreads, pentru că nu aveam cum să-i dau 2,5 așa că am rotunjit. Iar pentru cei care sunteți supărați rău pe cartea asta și vă întrebați cum de am putut să-i dau așa mult, ei bine, am citit (sau am încercat să citesc, dar nu am putut că mi se sinucideau neuronii) cărți și mai proaste.

    Cam atât pe luna asta. Sper ca în Aprilie să am timp de mai multe cărți și că iepurașul să-mi aducă noi volume pentru biblioteca mea.