sâmbătă, 30 aprilie 2016

Vrei să fii un personaj în cărțile mele?

sâmbătă, 23 aprilie 2016

Recenzie - Fiori de Petruț Dinu

   Hei, salut! Numele meu e Lavinia, iar... iar acesta nu e canalul meu de Youtube, deci nu am idee de ce am început așa. Toate ca toate, dar am rămas datoare cu o recenzie și azi a venit momentul să-mi plătesc datoriile. V-am spus și într-un clip pe Youtube că, mai nou, am să postez recenziile doar pe blog, iar pe canal am să fac doar book haul sau wrap-up.
    Am primit luna trecută cartea asta direct de la autor, iar azi mi-am făcut puțin timp să vă vorbesc și vouă despre ea. Tocmai am mâncat multe căpșuni și mi-au creat o stare de bine și poftă de muncă, așa că m-am pus la calculator și am zis să scriu recenzia pentru Fiori de Petruț Dinu.

Editura: BCC Publishing
Anul apariţiei: 2016
Descriere: ,,Fiori’’ este o poveste a renunţării la tot ce nu ne face bine şi a începerii unui nou drum. Pentru a vă introduce pe cât posibil în această poveste, vă voi prezenta pe scurt subiectul cărţii: David s-a născut în România, dar a trăit până la vârsta de 18 ani în Germania. Într-o zi, un telefon neaşteptat de la bunica lui îi dă viaţa peste cap. Este nevoit să renunţe la tot ce avea şi să înceapă o viaţă nouă. Dar în prima seară petrecută pe tărâm necunoscut, el zăreşte la casa de vizavi o planşă pe care scrie: ,,Nu eşti binevenit aici!’’. Astfel, David se va lupta cu un destin necruţător care nu îi aparţine, acela al bunicii sale care se stinge din ce în ce mai mult sub ochii lui, dar şi cu în-drăgostirea pentru Sofia, fata care nu-i poate vorbi. Va ajunge la sfârşit să-şi dea seama că pentru a putea zbura prin şi întru viaţă, trebuie să fie în formulă de doi.
,,Entuziasmul editorului este justificat.
Deşi foarte tânăr, neverosimil de tânăr, Petruţ Dinu are un talent de care nu se poate face abstracţie. Acest roman, Fiori, scris deopotrivă cu un calm de profesionist şi cu exuberanţă aminteşte de primele cărţi ale lui Petru Popescu. Ca şi el va avea, sunt sigur, succes nu numai în România, ci şi în străinătate. 
Bine ai venit în literatura română, Petruţ Dinu!'' Alex. Ştefănescu

   Pe autor îl știu doar de pe Facebook, iar cu ceva timp în urmă chiar mi-a trimis un fragment din romanul său. Pe atunci carte era încă în lucru, dar mărturisesc că mi-a atras atenția și chiar eram curioasă unde va duce toată povestea. Am citit cartea în câteva ore, dar nu știu din ce motiv am tot amânat să vă povestesc despre ea. Chiar mi-a plăcut și a fost o lectură frumoasă, dar hai să vorbim prima dată despre acțiune și personaje, iar concluziile le tragem la final.


   Îl avem în prim plan pe David, un copil ce a fost crescut de părinți lui în Germania, iar acum se întoarce în România la cererea bunici lui care este bolnavă și vrea să-și petreacă ultimele zile în compania nepotului ei. La început mi-a fost destul de greu să mă atașez de David, personajul principal, probabil din cauză că suntem firi diferite. El fiind destul de inocent, visător, mult prea calm pentru un adolescent și nu am înțeles dorința lui de a veni în țară pentru o persoană ce, chiar el, o numește de multe ori o străină.

  Suferea așa cum doar o femeie care se simte singură și neajutorată o poate face. Primul impuls a fost să merg și să o iau în brațe, să-i spun că-i sunt alături și că o voi ajuta, dar nu eram capabil să fac asta.
   Era o străină pentru mine. 

   Totuși am apreciat modul în care s-a construit relația dintre el și bunica lui, nefiind forțată sau impusă doar de gradul de rudenie. Sentimentele se nasc natural și devin din ce în ce mai puternice. David ajunge să descopere adevărata fire a acelei străine, să o aprecieze și să o iubească pentru naturalețea ei. Treptat relația dintre bunică și nepot se construiește sub ochii cititorului care nu poate să facă altceva decât să asiste și să privească cu tristețe, căci pe măsură ce dragostea lui David pentru bunica lui crește, crește și suferința pe care acesta o va simți în momentul în care o va pierde.



   Odată cu venirea lui David în România facem cunoștință și cu Sofia, o vecină și colegă de școală de care băiatul se va îndrăgosti și alături de care va trece prin multe. Sincer, mi-a plăcut modul în care a fost realizat acest personaj, poate chiar mai mult decât personajul principal. E complex, are o poveste de viață impresionantă, e înconjurată de mister încă din primele pagini și chiar dacă nu vorbește poate reda prin gesturi tot ceea ce cuvintele nu pot exprima. Poate acesta e și motivul pentru care David se și îndrăgostește iremediabil de ea. De apreciat faptul că autorul a reușit să redea toate trăirile unei astfel de persoane.



   Parfumul ei seducător era și mai intens în seara aceea. Sofia îmi producea un sentiment unic în lume: fiori, care nasc alți fiori la nesfârșit. 

   Un lucru ce nu l-am înțeles eu și care l-a făcut pe David să-mi fie și mai antipatic a fost toată faza cu fosta lui prietenă. Pe scurt: tipa vine de la mulți kilometrii distanță să-și revadă prietenul, iar el o tratează cu răceală, ba chiar nesimțire. Sigur, nu-i poți porunci inimi, iar David s-a îndrăgostit de Sofia. Cu toate astea, ar fi fost frumos ca prima dată să o anunțe și pe cealaltă fată de decizia luată, nu să o lase să-i organizeze o petrecere surpriză și să reacționeze ca un bădăran. Câteodată mai trebuie să ne gândim și la sentimentele altora. Mie una mi-a părut rău de Rebeca, deși nu am aflat mare lucru din carte despre ea, cred că David îi datorează niște scuze. 



   Romanul este împărțit în trei părți, iar ultima parte, deși mi-a plăcut, mi s-a părut puțin cam grăbită. Circumstanțele fac ca David și Sofia să dea de necaz, iar viața să le fie în pericol. Ideea a fost bună, dar pe parcurs mi s-a părut constant că lipsește ceva, că unele scene nu sunt veridice, ba chiar previzibile. Asta nu înseamnă că autorul nu ar putea să scrie și ceva thriller, doar că aici totul a părut pe fugă. Personajele negative au fost create doar pentru a se afla în antiteză cu cei doi protagoniști. Victor și mama sa, Matilda, mi s-au părut niște personaje de carton, menite doar să umple un gol. Poate dacă erau conturate mai bine ultima parte ar fi ieșit de nota 10, așa a fost doar de un 6.

   Mă aflam într-un joc încins de ping-pong. Eram o minge albă, rece și dură. Într-o parte a mesei, stătea Viața, în cealaltă Moartea. A început jocul.



   Cu toate astea romanul a fost o lectură ușoară și interesantă. O recomand tinerilor ce acum simt primii Fiori ai iubirii, dar și adulților ce doresc să-și amintească de inocența primei iubiri. Autorul redă perfect sentimentul de iubire pură, de iubire sinceră, iar emoțiile trăite de personaje au să te copleșească și au să te transpună în lumea lor. Mulțumesc din nou pentru roman și aștept cu interes viitoarele cărți semnate de Petruț Dinu.



miercuri, 20 aprilie 2016

Cărți Gratis!!!

   Zilele trecute m-am enervat pe Facebook și vă amenințam că devin scorpie și mă bag în blogărașii care mă înnebunesc cu cereri de cărți gratis. Am tras aer în piept și am zis să o ard mai zen, apoi m-am mai trezit cu 2 mesaje și am zis WTF. În fiecare săptămână primesc între 1 și 5 mesaje în care cineva îmi cere un exemplar din cărți ca să facă o recenzie. De când a început anul am primit 43 de astfel de mesaje, doar zece dintre ele au meritat un răspuns favorabil, iar azi am să vă zic de ce.
   Să o luăm deci cu începutul. Ai citit câteva cărți, apoi ți-ai făcut blog/canal de Youtube și pagină de Facebook, iar mama ta și trei colegi de clasă ți-au dat like. Bravo ție! A venit și un necunoscut și a comentat la vreo două postări - e clar, acum ești mare blogger. Deci ca orice mare blogger ai pretenții la chestii gratis, fie că vorbim de cărți sau alte produse cum ar fi machiaje, haine, produse de curățat - depinzând pe ce te axezi. 
   Evident că firmele mari, sau unele edituri au pretenții și nu încheie parteneriate cu oricine, așa că îți încerci norocul trimițând un mesaj direct autorului, că ți-a zis un prieten care are și el blog că lui i-a trimis. Nimic rău până aici, eu sunt genul care până nu de mult chiar trimitem oricui(în limita exemplarelor disponibile). Ba de multe ori postam prin diverse grupuri că am exemplare pentru recenzii - that is so over!
   Da, știu! A dat faima în mine și sunt scorpie. Putem trece peste și să vă explic ce faceți voi greșit când abordați un scriitor/editură/firmă și cereți ceva gratis? Mersi.

   1. Formulare mesajului. 
Bună, am și eu un blog - când veniți cu un asemenea intro jur că nu îmi mai vine să citesc restul mesajului. Sună de parcă nu aveți încredere în produsul vostru. Un blog trebuie tratat ca un business, Dacă vrei să închei un parteneriat între tine și un autor/editură gândește-te puțin cum abordezi persoana respectivă, cum formulezi mesajul ca la final să obții un răspuns favorabil. Dacă îmi zici că tu ai un blog, eu ți zic că am hârtie igienică în baie - what is your point? În schimb dacă îți zic că sunt X, reprezentant al companiei Y care produce hârtia igienică, deja vorbim altfel.

   2. Dă click pe link.
Bun! Am trecut de partea în care tu îmi spui că ai blog și vrei ceva gratis și-mi lași un link așa sec, că mă descurc eu de acolo și îmi dau eu seama cât ești tu de genial. Nu, nu așa merg lucrurile. Oferă-mi câteva detalii, ce naiba face blogul tău, cu cine ai mai lucrat sau de la cine ai primit sponsorizări. Ce te recomandă pe tine ca eu să îți ofer produsul meu gratis. Faptul că tu mi-ai scris trei cuvinte și mi-ai lăsat un link mă lasă rece. La câți viruși circulă pe net eu de unde pot să știu că nu e o porcărie de aia de spam care o să trimită un film porno la toți prieteni mei. 

   3. Tu ceri, dar ce oferi?
Ai să-mi spui că ești foarte popular. Din nou, bravo ție! Dar eu nu am de unde să știu asta. Cu Youtuberii e mai ușor, că se văd vizualizările sau numărul de abonați. Vrei să îmi demonstrezi? Nimic mai simplu: print-screen la numărul de vizualizări. Îmi pare rău că trebuie să vă zic asta, dar din moment ce voi obțineți un produs gratis și cel care îl oferă îl oferă cu un scop, iar scopul acela e să-și facă publicitate. Știu-știu, trăim într-o lume oribilă care se bazează pe cifre. Când ceri ceva prezintă-mi și ce avantaje am eu dacă îți ofer un răspuns favorabil.

   4. Sunt la început, iar asta m-ar ajuta enorm...
Aici mă fac din nou scorpie și întreb: păi și mie ce-mi iese? Dacă pe tine te urmăresc trei persoane s-ar putea ca după ce scrii o recenzie și eu să-i dau share să îți fac eu mai multă publicitate ție decât mi-ai făcut tu mie. Sigur mi-ar plăcea să te ajut, dar dacă ți-ai făcut blogul ieri și azi deja dai mesaje că vrei chestii gratis nu cred că o să te bage cineva în seamă. Unii dintre voi nu cred că înțelegeți ideea de parteneriat. 
Să consultăm DEX-ul.

PARTENERIÁT, parteneriate, s. n. Sistem care asociază parteneri din punct de vedere politic, economic și social.

De ce? Scopul este de a merge înainte în parteneriat, punând laolaltă resursele fiecărei entități, pentru a dezvolta acțiuni durabile cu beneficii de ambele părți. Pe scurt - atât autorul cât și tu trebuie să aveți la final un beneficiu. Tu primești cartea gratis și o citești(fără să mai dai bani pe ea), iar autorul primește publicitate. Indiferent cum e recenzia ta, fie negativă, fie pozitivă (aici nu mă bag că poate să nu îți placă romanul lui), autorul se alege cu publicitate și orice om știe că nu există publicitate negativă. ;)
Dacă pe tine te citește doar mama și mai doi care au și ei blog de mâine, s-ar putea ca afacerea asta să nu fie profitabilă, așa că autorul să îți zică pas! Nu o luați personal, it's just business.

   5. Exprimarea mă-sii!
Să zicem că m-ai prins într-o zi bună și am intrat pe blogul tău să văd la ce mă înham. Dacă într-o postare de 300 de cuvinte ai 50 de greșeli de gramatică s-ar putea să te ignor. Nu sunt absurdă, cu toții mai apăsăm două butoane deodată pe tastatură și nu vedem pe moment, dar când tu scrii într-o recenzie de două paragrafe minuscule că ți-a plăcut o carte pentru că cartea e frumoasă și foarte excelentă...  Nimeni nu vă cere ca în recenzii să vă exprimați ca niște adevărați academicieni și să folosiți cuvinte pe care doar cu DEX-ul le înțelegi, dar măcar să fiți într-o relație de amiciție cu limba română. 

   6. Dacă nu ai acum, anunță-mă când mai primești.
De multe ori se întâmplă să nu am exemplare sau să le țin pentru blogării ce deja mi-au demonstrat că sunt competenți. Așa că răspund simplu: îmi pare rău, nu mai am exemplare de oferit pentru recenzii. Un om întreg la minte își cere scuze că te-a deranjat, se retrage și îți urează o zi bună. Mai știi poate pe viitor se ivește ceva și iese o colaborare frumoasă. 
Ce face unul care habar nu are cu ce naiba se mâncă diplomația? Îți zice că-i dai tu mesaj când primești că el e dispus să aștepte. Să fac ce? Băi copile!
Păi pe cine interesează aici să obțină foloase, pe mine sau pe tine? M-ai angajat secretara ta și eu nu știu? Dacă peste 2 luni vrei să-ți mai încerci norocul ești bine venit, dar nu te aștepta ca eu să te contactez.

   7. Lingușeala 
Nimic nu urăsc mai mult decât mesajele acela ce încep cu sunteți așa de și așa de, şi în sfârşit o sumă de delicateţuri. Că ai auzit de pe net de mult timp de mine și te atrag toate cărțile mele că sunt așa de și așa de, apoi mai bagi un "Venerabile"-n sus, "venerabile"-n jos și alte lingușeli inutile care nu duc nicăieri. După ce îți citesc mesajul singurul lucru la care mă gândesc e că dacă sunt atât de genială și de grozavă cum dracu se face că nu ai dat năvală în librării de când au apărut cărțile? Mai bine zi-o pe-a dreaptă, ți-a vândut cineva un pont că mai dau cărți gratis și ți-ai încercat norocul.

   8. Nu am blog, dar...
Mai există și categoria celor fără de blog sau canal de Youtube, dar care și ei vor chestii gratis. De câteva ori m-am trezit cu mesaje gen: nu am blog, dar dacă îmi trimiți toate cărțile gratis și cu autograf îți dau like la toate postările sau daca imi trimiti ultim avanpost iti dau 5 pe goodreads. Eu tot vă zic că am vase de spălat, dar nu se prinde nimeni. :)) 

   Lăsând gluma deoparte, de multe ori stau și mă întreb dacă sunt singura în situația asta, dar cred că și ceilalți autori sau directori de edituri se confruntă cu problema bloggerilor sezonieri. Nici nu vreau să insult pe nimeni, dar nici nu vreau să mai dau cărți și apoi să-mi fie jenă să dau share la recenzie. Așa că de azi o să analizez la sânge orice cerere.

   Nu îmi luați postarea în nume de rău, inițial am vrut să fiu și mai scorpie, dar m-am gândit că doar-doar și poate-poate învățați ceva de aici. Nimeni nu o să vă ia în seamă dacă nu vă vindeți imaginea blogului cum trebuie, dacă nu vă exprimați intențiile și nu prezentați oferta.