Se afișează postările cu eticheta simona stoica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta simona stoica. Afișați toate postările

luni, 9 mai 2016

Vlog - Zona Zero la Satu Mare +Concurs

miercuri, 29 aprilie 2015

April #wrap-up

    Spre marea mea dezamăgire nu am ajuns să citesc un număr mare de cărți în această lună. Cred că am cumpărat mai multe cărți decât am citit. Adevărul e că nici nu prea am avut timp liber. Luna asta mi-am adus aminte că am bibliotecă în oraș(unde, mai nou, au și câteva exemplare din cărțile mele) și pe unde am tot fost ca să împrumut cărți. Am rămas plăcut surprinsă să văd multe cărți pe care mi le doream de mult să le citesc și nu am avut bani să le cumpăr. 



   Una din aceste cărți este Gazda de Sthephenie Meyer. Am găsit-o la bibliotecă și am zis să-i dau o șansă, căci văzusem filmul recent și vroiam să văd dacă o să-mi placă și cartea. Nu aveam mai așteptări de la ea căci deja știam ce se întâmplă în mare, pe ce se bazează acțiunea, în plus scria Sthephenie Meyer pe ea(adică tipa care a scris și Twilight-sorry not a fan). Surprinzător dar mi-a plăcut. Ideea în sine, un univers apocaliptic, în care oamenii sunt folosiți pe post de gazde de niște paraziți extratereștrii e foarte bună. Un singur lucru m-a deranjat, adică, uneori mi se părea că prea se lungește. Cred că acest roman ar fi putut fi încadrat la jumătatea numărului de pagini pe care îl are. 

   Tot în aprilie am ajuns să citesc și al doilea volum din Provocarea(Rephelimii #1) de Simona Stoica și trebuie să spun că nu mai am răbdare până va apărea a doua carte din serie. Am rămas cu multe întrebări la finalul acestei cărți, m-am îndrăgostit de personaje și vreau să aflu cât mai multe. Dacă nu ați citit cartea asta până acum ar fi cazul să o faceți, e un fantasy superb, iar în al doilea volum din Provocarea am avut parte de și mai multă acțiune și totul a devenit mult mai intens și interesant. Acum îmi rămâne doar să aștept... 

   Într-o postare anterioară am spus că mi-am cumpărat Ticălosul seducător de Christina Lauren, nu era chiar genul meu de carte, dar am tot auzit vorbindu-se de ea pe mai multe bloguri. Mă așteptam să fie iar o tâmpenie erotică cu vreo prostuță care se îndrăgostește de un idiot milionar. Pe alocuri așa a fost, dar spre deosebire de alte cărți personajul feminin din aceasta a fost mult mai puternic, mai stăpân pe sine. Totuși ca în orice roman de acest gen nu prea se întâmplă mare lucru, nu afli prea multe despre personaje, iar în mai bine de 80% din pagini e doar sex. I-am dat totuși 4 stele pe Goodreads căci a fost o lectură ușoară și destul de amuzantă(și eram într-o dispoziție bună în ziua aceea).

   O altă carte pe care am luat-o de la bibliotecă a fost Războiul lumilor de H.G. Wells. Am văzut cartea pe raft și mi-am adus aminte de filmul acela de prin 2005 cu Tom Cruise, da ăla cu extratereștri călare pe tripozi. Nu prea mi-a plăcut filmul, dar mă bucur mult că am citit cartea. Războiul lumilor e exemplul perfect de never judge the book by it's movie.  Filmul acela și cartea nu au altceva în comun decât extratereștri. În primul rând cartea a fost scrisă 1898, deci și acțiunea se petrece într-o altă era(în plus are loc în Anglia nu America, asta a fost un mare plus din punctul meu de vedere). Personajul principal nu e tatăl a doi copii enervanți, ci un scriitor care se desparte în timpul invaziei de nevasta lui și face tot posibilul să o găsească și să supraviețuiască. La cât de dezamăgită am fost de film nu mă așteptam să-mi placă atât de mult romanul lui Wells. O singură chestie m-a deranjat, prea multe date științifice în unele capitole, dar în rest e perfectă. Chiar recomand cartea dacă vă plac SF-urile.

   Astea sunt cărțile pe care le-am citit luna aceasta. Pot spune că mi-au plăcut mult toate. Azi am fost din nou la bibliotecă și am găsit Dolores Claiborne de Stephen King, am să mă apuc de ea probabil în weekend și am să vă povestesc dacă mi-a plăcut (sau nu) într-o altă postare. Până atunci vă doresc numai bine. :)


sâmbătă, 7 martie 2015

Winter Wrap Up

    M-am trezit în dimineața asta, în timp ce-mi savuram cafeaua, că mâine trebuie să-i iau cadou mamei. Știam că ziua ei numai ce a trecut, deci eram puțin confuză. Am mai luat o gură de cafea, mi s-au mai dezmorțit neuronii și atunci am realizat: mâine e 8 martie! Lăsând deoparte faptul că mă pricep la făcut cadouri cum se pricepe vaca la patinaj artistic, am realizat că e Martie.

     A trecut iarna. Ok, am înțeles de pe facebook că prin unele zone încă ninge, dar calendaristic s-au dus lunile de iarnă. Aruncând acum o privire spre bibliotecă constat că în ultimele luni am mai adunat ceva cărți, nu am ajuns să le citesc pe toate, cel puțin în Ianuarie nu am avut timp nici să respir. Nu am vrut să citesc nimic la început de an căci mi-am concentrat toată atenția pe scris (probabil ați aflat că partea a doua la Ultimul Avanpost apare în curând). Dar să trecem la cărțile citite :)



   Mi-am început iarna (anotimpul meu preferat) cu o carte amuzantă a cărei continuare o aștept cu mult entuziasm. E vorba de romanul Zilele Amanților de Corina Ozon. Am cumpărat cartea când am fost la București la târgul Gaudeamus și am citit-o pe tren spre casă. E al naibii de faină, dar nu recomand citirea ei în public – vă spun asta din experiență personală, probabil toți cei care m-au văzut pe tren citind au spus că sunt nebună de râd de una singură – în rest o recomand din suflet.


   Despre cartea asta am vorbit mai pe larg aici. Nu mi-am schimbat între timp părerea, Dona Juana e una din cele mai bune cărți pe care le-am citit ever! Cel puțin pe mine m-a marcat. Deși norma mea obişnuită se încadrează undeva între SF și Fantasy, Dona Juana mi-a spart tiparul și și-a făcut loc în suflețelul meu.




   Revenind la fantasy, decembrie a fost luna în care am acceptat Provocarea și m-am îndrăgostit de Rephelimii Simonei, mai cu seama de Jack Harper, dar asta e o altă poveste. Mărturisesc că am citit doar prima parte (Provocarea e împărțită în 2 volume), dar nici nu îți trebuie mai mult de două – trei pagini ca să te pierzi în lumea aceea, sau mai mult de o clipă ca să te îndrăgostești de Jack Harper... 




Nu vreau să vorbesc despre cartea asta, m-a distrus, deși știam de la început ce mă așteaptă, am acceptat să o citesc. Nu regret. E superbă, dar Păpușile mi-au frânt inima. Am iubit și am urât cartea asta. E total diferită de tot ce a scris Cristina până acum. Am impresia că fata asta ține neapărat să se reinventeze cu fiecare volum pe care îl lansează. Dacă la unii autori am observat asemănări între cărți, la ea e ceva inedit de fiecare dată.



   Partea a doua a lunii decembrie m-a prins citind, for unknown reasons, cărți biografice, deși pană acum nu mă prea pasionaseră. Am început cu Pas cu Pas – Klaus Iohannis, asta am citit-o mai mult din curiozitate, a fost ok. 

  Dezamăgirea a venit din partea volumului Viata cu sora mea Madonna de Christopher Ciccone. Sunt mare fan Madonna și mi-am dorit să știu mai multe despre ea, dar a fost cam greu să țin pasul cu toate poveștile spuse de fratele ei. Ok, tipul nu e scriitor de profesie, deci are o scuză (i-am dat 3 stele pe Goodreads). 

De următoarea carte am dat întâmplător, Six Miles to Charleston: The True Story of John and Lavinia Fisher. Nu există variantă în română așa că am cumpărat-o în engleză în format e-book. E povestea unor criminali în serie de prin 1819 și mi-a plăcut, deși la început autorul o dă prea mult pe istorie și durează mult până trece la relatarea întâmplărilor ce mă interesau.


Sfârșitul de an m-a prins Căutând-o pe Alaska. Am primit cartea cadou de Crăciun de la mama. Am tot auzit/citi pe bloguri de ea și îmi doream de ceva vreme să o citesc. În vară am împrumutat de la cineva Sub aceeași stea, mi-a plăcut stilul autorului, iar Căutând-o pe Alaska a fost lectura perfectă care să încheie 2014. 


Anul 2015 a început destul de slăbuț după cum spuneam și mai devreme în Ianuarie nu am ajuns nici horoscopul să mi-l citesc. În februarie am revenit la vechile obiceiuri și m-am pus pe citit. Nu mă dau în vânt după cărțile gen: fată întâlnește băiat – nuntă – şi trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. E plictisitor! Dar fată întâlnește băiat – nuntă – fată moare în ziua nunții şi se întoarce pe pământ ca recuperator... yes, please! Evident vorbesc despre Am murit din fericire – Întoarcerea (Theo Anghel). Oriana, care e absolut adorabilă. Cred că dacă ar exista pe bune şi nu ar fi doar un personaj într-o carte i-aş face cinste o Cuba Libre, dar cred că ar insista să luăm o bere. :))

   Acum o oră am terminat de citit Bizaroproze de Flavius Ardelean și sunt încă puțin bulversată, dar așa se întâmplă mereu după ce citesc ceva scris de el. Deci îmi va lua ceva timp să-mi revin.

   Zilele astea sper să mă apuc să citesc Insurgent căci mai e puțin și apare filmul, iar eu nu pun piciorul în sala de cinema până nu citesc cartea. Am cumpărat destul de multe cărți în iarna asta, am și primit multe, dar momentan doar pe aceastea am reușit să le citesc. Asta evident nu înseamnă că nu mi-am mai comandat una. E vorba de Octopussy a Cristinei Boncea, ar trebui să ajungă luni-marți, depinde de poșta română.

    Acestea au fost cărțile ce mi-au făcut iarna mai frumoasă. Se pare că primăvara se lasă așteptată, dar văd cărți bune la orizont, deci îmi păstrez optimismul.