April #wrap-up

    Spre marea mea dezamăgire nu am ajuns să citesc un număr mare de cărți în această lună. Cred că am cumpărat mai multe cărți decât am citit. Adevărul e că nici nu prea am avut timp liber. Luna asta mi-am adus aminte că am bibliotecă în oraș(unde, mai nou, au și câteva exemplare din cărțile mele) și pe unde am tot fost ca să împrumut cărți. Am rămas plăcut surprinsă să văd multe cărți pe care mi le doream de mult să le citesc și nu am avut bani să le cumpăr. 

   Una din aceste cărți este Gazda de Sthephenie Meyer. Am găsit-o la bibliotecă și am zis să-i dau o șansă, căci văzusem filmul recent și vroiam să văd dacă o să-mi placă și cartea. Nu aveam mai așteptări de la ea căci deja știam ce se întâmplă în mare, pe ce se bazează acțiunea, în plus scria Sthephenie Meyer pe ea(adică tipa care a scris și Twilight-sorry not a fan). Surprinzător dar mi-a plăcut. Ideea în sine, un univers apocaliptic, în care oamenii sunt folosiți pe post de gazde de niște paraziți extratereștrii e foarte bună. Un singur lucru m-a deranjat, adică, uneori mi se părea că prea se lungește. Cred că acest roman ar fi putut fi încadrat la jumătatea numărului de pagini pe care îl are. 

   Tot în aprilie am ajuns să citesc și al doilea volum din Provocarea(Rephelimii #1) de Simona Stoica și trebuie să spun că nu mai am răbdare până va apărea a doua carte din serie. Am rămas cu multe întrebări la finalul acestei cărți, m-am îndrăgostit de personaje și vreau să aflu cât mai multe. Dacă nu ați citit cartea asta până acum ar fi cazul să o faceți, e un fantasy superb, iar în al doilea volum din Provocarea am avut parte de și mai multă acțiune și totul a devenit mult mai intens și interesant. Acum îmi rămâne doar să aștept... 

   Într-o postare anterioară am spus că mi-am cumpărat Ticălosul seducător de Christina Lauren, nu era chiar genul meu de carte, dar am tot auzit vorbindu-se de ea pe mai multe bloguri. Mă așteptam să fie iar o tâmpenie erotică cu vreo prostuță care se îndrăgostește de un idiot milionar. Pe alocuri așa a fost, dar spre deosebire de alte cărți personajul feminin din aceasta a fost mult mai puternic, mai stăpân pe sine. Totuși ca în orice roman de acest gen nu prea se întâmplă mare lucru, nu afli prea multe despre personaje, iar în mai bine de 80% din pagini e doar sex. I-am dat totuși 4 stele pe Goodreads căci a fost o lectură ușoară și destul de amuzantă(și eram într-o dispoziție bună în ziua aceea).

   O altă carte pe care am luat-o de la bibliotecă a fost Războiul lumilor de H.G. Wells. Am văzut cartea pe raft și mi-am adus aminte de filmul acela de prin 2005 cu Tom Cruise, da ăla cu extratereștri călare pe tripozi. Nu prea mi-a plăcut filmul, dar mă bucur mult că am citit cartea. Războiul lumilor e exemplul perfect de never judge the book by it's movie.  Filmul acela și cartea nu au altceva în comun decât extratereștri. În primul rând cartea a fost scrisă 1898, deci și acțiunea se petrece într-o altă era(în plus are loc în Anglia nu America, asta a fost un mare plus din punctul meu de vedere). Personajul principal nu e tatăl a doi copii enervanți, ci un scriitor care se desparte în timpul invaziei de nevasta lui și face tot posibilul să o găsească și să supraviețuiască. La cât de dezamăgită am fost de film nu mă așteptam să-mi placă atât de mult romanul lui Wells. O singură chestie m-a deranjat, prea multe date științifice în unele capitole, dar în rest e perfectă. Chiar recomand cartea dacă vă plac SF-urile.

   Astea sunt cărțile pe care le-am citit luna aceasta. Pot spune că mi-au plăcut mult toate. Azi am fost din nou la bibliotecă și am găsit Dolores Claiborne de Stephen King, am să mă apuc de ea probabil în weekend și am să vă povestesc dacă mi-a plăcut (sau nu) într-o altă postare. Până atunci vă doresc numai bine. :)

Ultimul avanpost 2 - Vânătoarea (fragment)

    Dacă nu ar fi fost furtună în noaptea aceea, probabil viața mea ar fi fost alta. Dar nu, a trebuit să aud tunetele și stropii de ploaie cum băteau în geam. M-am trezit speriată din cauza fulgerelor și m-am ridicat din pat. Desculță, am traversat camera și m-am dus să mă uit pe fereastră. 

   Celelalte fete, cinci la număr, ce împărțeau camera cu mine, nici măcar nu au sesizat ce făceam, dormeau duse. De când mă născusem, trăisem prin orfelinate, nu cred să am vreo amintire care să nu includă un astfel de loc. Nu știu dacă părinții mei au murit în războiul de care ne mai vorbeau doamnele, sau pur și simplu m-au abandonat fără să le pese de soarta mea. Ei bine, nici mie nu-mi păsa de soarta lor.

    De doi ani locuiam aici. Nu știu exact unde anume era aici, dar cel puțin aveam un acoperiș deasupra capului. Cu mâncarea era mai rău, nu prea era. Mai toate fetele care locuiau în acea clădire erau slăbuțe, ca să nu zic rahitice, subnutrite. Nici eu nu reprezentam o excepție, eram doar piele și os. Primeam mâncare o dată pe zi, iar porția mea de obicei o împărțeam cu Tea, una dintre colegele mele de cameră.

      Era cu vreun an sau doi mai mică decât mine, cel puțin așa am dedus noi, pentru că nimeni nu ne spusese vreodată câți ani avem. Tea suferea de o boală ciudată. De multe ori o apucau din senin un fel de crize. Începea să tremure, pica pe jos, câteodată buzele ei deveneau vineții, alteori își mușca limba, iar în final își pierdea cunoștința

     O auzisem pe una dintre îngrijitoare spunând că Tea ar fi trebuit tratată de un specialist, dar e lipsă de personal. Evident, cine ar vrea să angajeze mai multă lume pentru a avea grijă de niște copii orfani ce oricum nu aveau niciun viitor?

  M-am apropiat de fereastră și am privit cerul negru luminându-se la fiecare fulger. Mă înspăimântau, dar asta nu era nimic. Când am lăsat privirea în jos, am văzut cele două mașini albastre și o dubă albă. Le mai zărisem în urmă cu câteva luni. Veniseră în toiul nopții, la fel ca acum, și luaseră câteva fete cu ei. Tea îmi spusese că le mai văzuse și ea. Mereu când apăreau mașinile respective, dispăreau fete din orfelinat. Nimeni nu vorbea de aceste întâmplări și nimeni nu se mai întorcea, odată luat.

    Nu știu ce a fost în capul meu – copil prost – atunci, dar am dat fuga jos, să văd ce se întâmplă. M-am strecurat pe după mobilier și am tras cu urechea la ce vorbeau domnii respectivi cu una dintre îngrijitoare, una grasă și nesuferită.

     ― Eu v-am așteptat ieri, spuse grasa bosumflată. Da' la câtă nesimțire e pă capu' vostru… Ar fi trebuit nici să nu vă deschid. Să veniți la ora stabilită. Nu să mă treziți în toiul nopții!

      ― Mai aveți și alte fete mai mari de zece ani? întrebă un domn răgușit.

      ― E, da' dracu' știe câți ani au. Da' ce, le țin eu socoteala? 

   Nu puteam să-i văd prea bine din locul în care eram ascunsă, dar cred că au luat cu ei patru fete. Domnul îi înmână femeii niște acte, pe care aceasta le semnă fără măcar să clipească. Apoi îi dădu un plic cu bani. Ea îi numără bombănind supărată. Nu am înțeles exact, dar cred că i-a reproșat omului că sunt mai puțini decât până atunci. 

      ― Au să fie mai mulți data viitoare, o asigură el.

    ― Dacă vă mai deschid data viitoare, comentă ea. Că uite ce mizerie ați făcut! Că au intrat derbedeii ăștia cu jegu' de afară pe covoarele mele. Da' ce, acu' trăbă să curăț și după voi?

     Mi-am dat ochii peste cap. De parcă ar fi curățat ea. Sigur dimineață urma să ne pună pe noi să spălăm covoarele și parchetul. Doar că dimineața nu avea să mă mai prindă în acea casă.

     Cineva îmi prinse gulerul pijamalei și mă ridică în sus. Am încremenit când am simțit cum mâna soldatului mă împinge spre cei doi.

   ― Ce darc'lui îi cu tine? țipă grăsana. Au că pun mâna pe boată și te învăț eu să mai tragi cu urechea! Mama ta de pramatie!

   M-am zvârcolit în strânsoarea soldatului, dar era cu mult mai înalt și mai puternic decât mine. Știam ce avea să mă aștepte când aceștia ar fi plecat. Grăsana mă mai bătuse și cu alte ocazii. Cred că nu exista fată în întreg orfelinatul care să nu fi încasat bătaie de la ea pe diverse motive.

    ― Câți ani are? întrebă domnul.

    ― Iar începem? se răsti ea. De unde dracu' să știu? Vreo opt-nouă.

   ― Pare măricică, spuse domnul și-i făcu semn soldatului. Dacă tot e curioasă, bag-o și pe ea în dubă, că nu strică una în plus.

    Intrasem în panică. Nici nu știam cum să reacționez. Mă uitam disperată spre îngrijitoare, în timp ce soldatul mă împingea spre ieșire. În acel moment, preferam de o mie de ori să mă bată ea decât să intru în dubă. Deși niciodată nu ne-am înțeles, speram că doamna va reacționa în vreun fel, că-i va opri, că va face ceva, orice. Un gest cât de mic.

    Eram aproape de ușă când doamna îl prinse pe soldat de mână și-l împiedică să iasă. În sfârșit, mi-am zis eu, bunul simț și compasiunea aveau să triumfe.

  ― Stai așa! zise ea. Păi ce facem? Plătim patru și luăm cinci? Unde te crezi, mă?! Pă tarlaua lu' tactu? Aici nu faci tu ce vrei.

   Domnul scoase un portofel și începu să numere niște bancnote. Gustul amar pe care-l aveam în gură îmi indica clar că bunul simț și compasiunea se duseseră dracu' de mult. Grăsana înșfăcă hapsână banii și-i făcu semn soldatului că poate ieși.

   Atunci am început cu adevărat să conștientizez ce se întâmpla. Am început să țip după ajutor și să-l lovesc cu picioarele pe acel individ, dar m-a durut mai tare pe mine decât pe el. Cum putea o fetiță de nici nouă ani să-l împiedice? Mă luă pe sus ca pe un sac de cartofi și mă aruncă în mașină, împreună cu celelalte fete. Corpul meu se izbi de ceva, dar nu am văzut de ce anume. Poate să fi fost un alt copil, căci cineva țipă.

  Pentru un scurt moment, soldatul lumină interiorul dubei cu o lanternă și am distins câteva fețe speriate. Nu erau doar cele patru fete luate din orfelinatul meu. Nu. Mai erau câteva pe care nu le mai văzusem niciodată, plus câțiva băieți. Eram sigură că toți au fost racolați din diverse orfelinate.

   Lumina se stinse, iar soldatul închise ușile dubei. Toți copiii începură să se foiască, să se împingă, să țipe. Cineva bătea cu pumnii în ușă, iar efectul de turmă ne cuprinse rând pe rând. M-am trezit că-mi izbesc și eu palmele de metal și țip împreună cu ei.

   Mă dureau mâinile, probabil se și înroșiseră de la loviturile zadarnice aplicate ușii. Mașina se puse în mișcare, iar câțiva copii se dezechilibrară. Ne-am prăvălit cu toții, unii peste alții. O fetiță exclamă ceva în legătură cu mâna ei, dar nimeni, nici măcar eu, nu-i acordă atenție. Eram prea înspăimântată ca să-mi pese de ea.

   În toată nebunia aceea, mi-am făcut cu greu loc într-un colț și-am așteptat să văd ce se întâmplă. Câțiva copii țipau în continuare, cineva plângea, dar îmi era cu neputință să văd. Inima mea nu bătuse niciodată atât de tare. Cred că sunetul produs de ea se auzea mai intens decât zarva creată în mașină. Totuși, pe măsură ce ne deplasam, iar timpul trecea, țipetele se domoleau. Își pierdură din intensitate până deveniră niște simple suspine. Mi-am lăsat capul pe genunchi și am plâns.

   De ce nu putusem să stau naibii în pat? De ce a trebuit să mă trezesc? De ce coborâsem la parter? De ce am auzit tunetele și m-am trezit? De ce a fost furtună în noaptea aceea?

New Books #2

    Ce poate fi mai frumos decât să primești cărți cu ocazia unei sărbători? Am primit și eu câteva și am vrut neapărat să vi le prezint. Nu sunt multe, dar sper să ajung să le citesc cât mai repede. Mărturisesc că în ultima vreme nu prea am avut timp de citit, am fost tot pe fugă și mi-am neglijat programul de lectură.

   Prima carte am cumpărat-o din Timișoara de la Cărturești. Am fost să fac ceva cumpărături de Paște și nu am putut pleca din Timișoara fără să dau o raită prin librării. Am găsit Dacă aș rămâne la reducere și nu am ezitat. Nu am văzut încă filmul, deși am auzit că a fost ecranizată cartea. Am să mă uit la el după ce o citesc.

    Următoarele cărți le-am primit cadou de la Marius. Două din ele mi le doream de ceva vreme, iar pe a treia am primit-o gratuit căci în ziua când a făcut el comanda era ceva promoție pe libris. Prima e Ticălosul seducător de Christina Lauren. Am tot auzit de ea și îmi doream să o cumpăr. Am citit și lucruri bune dar și rele despre ea, să sperăm că-mi va plăcea.

    A doua carte e Anna în veșmânt de sânge de Kendare Blake. M-a atras titlul de când am auzit prima dată de ea. Am tot văzut că pe Facebook și pe alte bloguri o laudă multă lume. E interesantă și descrierea și coperta, ceva îmi spune că o să-mi placă.

   Ultima carte se numește O inimă curată. Mărturisesc că nu am auzit de ea până să fi deschis coletul de la Libris și să o găsesc acolo. E destul de micuță, doar 119 pagini, iar scrisul e destul de mare. Cine știe poate va fi ok, deși descrierea de pe spate nu prea mă atrage.

      Astea sunt cele 4 cărți ce le-am adoptat în perioada asta. Voi? Ce cărți ați mai cumpărat sau citit?