Vlog - Blestemul zorilor la Graz (Austria)

   După cum vă spuneam și în postarea trecută a fost foarte frumos la Graz, iar azi vin și cu dovada video. Scuze pentru calitatea sunetului din timpul lansării, dar era o sală mare :)

    Next stop: Lugoj - 21 Iulie de la ora 19:00 - la English Pub

From Graz, with love.

    A sosit și ultima seară din mica mea excursie la Graz. A fost frumos și am cunoscut oameni minunați, dar mâine mă întorc acasă cu o grămadă de amintiri și o geantă plină de dulciuri :) Nu știu de ce, dar am văzut că toți fac așa când vin din țări străine deci m-am luat și eu după ei. Poade de vină e copilăria mea din anii 90 când încă nu aveam mare lucru prin magazine, chiar dacă căzuse comunismul. Așteptam cu sufletul la gură să mai vină cineva de pe dincolo și să ne aducă ciocolată de la nemți. Sunt conștientă că azi avem și noi toate porcăriile astea pline de E-uri prin magazine, dar nu m-am putut abține. Am un copil acasă care mă așteaptă să-i aduc ciocolată (și prin copil vreau să zic tata).

    Revenind la călătoria mea începută joia trecută, cred că mulți știți fazele amuzante de pe drum, doar le scriam în timp real pe Facebook. Mărturisesc că pe de o parte am râs, pe de alta m-am întristat. Am fost 9 minibus-uri care au plecat toate în același timp din stația din Timișoara cu direcția Austria.(astea doar de la o singură firmă) și eu eram singura dintre pasageri care mergeam la plimbare, restul se duceau la muncă. M-am întristat când am văzut câți sunt și ce fețe supărate aveau, dar mai rău a fost când am realizat că pe autostradă în Ungaria era plin de autocare cu români ce mergeau în aceeași direcție. Nu știu, dar pe mine una m-a dat peste cap. Oare chiar atât de rău e la noi că preferăm să mergem în alte țări să facem munca de jos? În fine... sper doar ca la întoarcere să găsesc fețe mai vesele.

    După cum știți motivul pentru care am plecat de acasă spre Graz a fost unul literar. Parte din volumul 2 al seriei Neamul Corbilor se petrece în acest oraș deosebit. Am mai fost aici acum 7-8 ani și mi-a plăcut atât de mult încât nu am ezitat să-l folosesc ca și loc de cafteală între Corbi și Lupi. Îmi doream să mă mai întorc aici, iar datorită celor de la Centrul Cultural Austro-Român nu doar că am revenit în acest oraș, dar am avut parte și de o lansare în cadrul comunității lor chiar în ziua când au deschis și prima bibliotecă românească din Graz. Am avut emoții, asta e clar. De fiecare dată am. Nici nu cred că aș putea fără ele, sunt constructive. Spre norocul meu am avut parte și de traducere în germană pentru oamenii prezenți ce nu vorbeau limba română. A fost destul de ciudat să-mi aud personajele vorbind altă limbă, dar mărturisesc că mi-a plăcut. Cine știe, poate într-o zi...

    Am să fac un clip special vineri pe canalul meu de Youtube și am să vă arăt și momente din timpul lansării, dar și câteva cadre de prin oraș să vedeți că nu vorbesc prostii și chiar e un loc mișto de vizitat. În dimineața asta m-a plimbat singură prin centru, ieri am fost la Schloßberg, iar în weekend am fost undeva la țară(îmi scapă numele acum, dar promit să scriu în clip). Am fost și la o piață de vechituri de unde mi-am luat inelul acela fain pe care voi nu l-ați văzut pe Facebook că erați prea concentrați să citiți printre degetele mele ce mai scriu la Ultimul avanpost 3. Tot de acolo mi-am luat și o carte cu Jocurile foamei, un fel de handbook despre tributurile din primul film. Nu am putut rezista, chiar dacă este în germană. 

     Fanii Formula 1 știu că duminică cursa s-a ținut în Austria(la vreo 80 de km de Graz). Nu am fost câci era destul de scump biletul, dar am avut noroc și am prins echipa RedBull Racing în centrul orașului după cursă. Aduseseră 2 monoposturi și evident că nu am ratat ocazia să mă pozez puțin cu ele, deși eu sunt fană declarată a lui Räikkönen. :) 

Tot în dimineața aceasta am mers și prin locurile unde se întâmplă acțiunea din Blestemul Zorilor. Am stat pe o bancă și am fumat o țigară și nu mi-a venit să cred câte am realizat de la prima carte încoace. Toate astea sunt datorită vouă. Voi cei care mă citiți și mă urmăriți și îmi dați puterea să-mi depășesc limitele. Vă mulțumesc! Aș putea să stau și să vă tot povestesc în acest post despre experiența mea și despre locurile frumoase ce le-am vizitat, dar cred că m-aș lungi prea mult și nu ar mai avea cine să-mi facă bagajul. Așa că vă las. Noapte bună!

Blestemul zorilor (fragment)

Roxana 

   Viscolul împrăștia zăpada în toate direcțiile. Îmi era greu să deosebesc ceva, dar printre ramurile încărcate de nea puteam vedea cum le lucesc ochii lupilor. Alergau ca niște năluci printre copaci și urlau groaznic. Își arătau colții cu fiecare ocazie, iar întreaga imagine mă înfiora. Hăituiau cu sălbăticie o fată îmbrăcată într-o rochie lungă, roșie. Unul din ei sări din întuneric și o doborî.

    Biata fată se rostogoli de câteva ori prin zăpadă, apoi se ridică rapid și își continuă fuga. Părul ei brunet era prins într-o coafură complicată, dar jumătate din ea se desfăcu și câteva șuvițe rebele îi atârnau acum pe față. Nu... Nu puteam să-i zăresc fața, să văd cine e. Puteam doar să-i simt teama, frica și deznădejdea. Rochia ei nu avea mâneci, iar pe brațe i-am observat mai multe răni și vânătăi.  

    Urletul acela sălbatic se auzi din nou, doar că de data asta mai tare și mai puternic. Fata se opri și privi împietrită creatura ce se înfățișă în calea ei. Era un fel de monstru cum nu mi-a fost dat să văd până atunci. Părea a fi un lup, doar că mergea pe două picioare exact ca un om. Întreg trupul îi era acoperit de blană cenușie, degetele de la mâini aveau gheare lungi și ascuțite, iar în privirea lui se putea citi o ură profundă față de fata ce stătea în dreptul lui. Și totuși privirea aceea... privirea acelui monstru îmi părea atât de cunoscută, de familiară...

    Creatura își arătă dinții ce erau exact ca ai unui lup, apoi începu să se apropie de fata în rochie roșie. Era cu mult mai mare decât ea și eram convinsă că o va sfâșia fără probleme. Am țipat la ea să fugă, dar nu m-a auzit, de parcă nici nu eram acolo, de parcă totul era un vis, un coșmar. Creatura aceea se aruncă asupra ei și... și atunci am deschis ochii.

    Întreaga cameră se învârtea cu mine. Îmi era groaznic de rău. Am stat vreo douăzeci de minute întinsă pe jos și am încercat să-mi focalizez privirea pe lustra de pe tavan, dar nu am reușit. Imaginea era încețoșată. Îi puteam distinge oarecum forma, dar nu era clară, iar durerea de cap nu mă ajuta. 
Aș fi putut să ignor starea aceea dacă măcar toate eforturile mele ar fi avut succes, dar eșuasem din nou. Numai ce încheiasem a treia tentativă de-a încerca să o găsesc pe Nicol. Cumva sperasem că a treia oară avea să fie cu noroc, dar se dovedise a fi contrariul. În loc să aflu ce se întâmpla cu prietena mea, avusesem o viziune ciudată.


Nicol
Încercam să-mi aduc aminte când am tras ultima beție zdravănă și m-a durut capul atât de tare încât am crezut că o să-mi plesnească, dar nu reușeam. La ce naiba încercam să-mi aduc aminte așa ceva când nu-mi puteam aduce aminte ce făcusem cu o noapte înainte?Am deschis încet ochii și m-am bucurat că cineva trăsese draperia, iar razele soarelui nu mă puteau orbi. Acela era ultimul lucru de care aveam nevoie, de lumină.

     Am vrut să-mi trag pătura peste cap și să mai fur câteva minute de somn, dar m-am oprit brusc. Aia nu era plapuma pe care o aveam eu în cameră, a mea era roșie, asta era un verde pal. Eram eu ușor amețită, dar nici chiar așa. Asta nu e pătura mea, ăsta nu e patul meu, e o canapea, asta cu siguranță nu e camera mea, iar tricoul acesta cu trei numere mai mari sigur nu e al meu.

      M-am ridicat năucită și am aruncat o privire prin cameră. Era destul de micuță, nu prea avea mobilier, doar un șifonier, canapeaua pe care stăteam eu și o mică măsuță de cafea pe care se afla un laptop și o țigară proaspăt aprinsă. M-am uitat la fum cum se împrăștia prin încăpere în timp ce din boxele micuțe ale laptopului se auzea în surdină Dirty Shirt.

      Grozav, m-am teleportat în adolescență! Mi-am frecat puțin ochiul drept și, evident, mi-am întins o parte din machiaj pe tot obrazul. Trebuia să mă spăl. Am vrut să mă ridic, dar când am tras pătura am rămas șocată de câte vânătăi aveam pe picioare. Și nu doar pe picioare, ci pe tot corpul. Am apăsat ușor cu degetele pe una din ele, iar durerea nu a întârziat să apară.

     — Bună dimineața! Sau mai bine spun bună ziua, căci e trecut de ora două.

    Vocea lui îmi făcu inima să bată și mai tare. O clipă am simțit că nu mai pot respira și că o să leșin, dar nu am avut noroc. Mi-am tras picioarele sub mine și instinctiv am tras și de pătură, de parcă ea ar fi putut să mă apere. El a venit spre mine amuzat oarecum de panica ce mă cuprinse și își luă țigara din scrumieră.

      Avea părul ud, sigur tocmai ce făcuse un duș, dar nu asta mi-a atras atenția, ci modul cum mă privea. În ochii lui se citea clar ura ce mi-o purta. Își încleștă de câteva ori maxilarul, semn că își stăpânea cu greu furia. Mă întrebam de ce naiba nu-mi frânsese încă gâtul, iar când s-a apropiat amenințător de mine chiar am crezut că avea să o facă.

       — Sper că nu ai uitat înțelegerea noastră! zise el pe un ton rece în timp ce îmi prinse mâna. Dacă dai înapoi acum, îți sucesc gâtul, m-ai înțeles?

Blestemul zorilor la Bookfest

Blestemul zorilor (Neamul Corbilor vol.2)

Blestemul zorilor (vol.2 Neamul Corbilor) - teaser #2

Neamul Corbilor (fan made clip by OXy)

    Câteva persoane minunate s-au decis să facă un scurt clip inspirat din primul volum din Neamul Corbilor. Îi mulțumesc lui OXy pentru inițiativă, dar și prietenilor săi care l-au ajutat. Thanks guys!

Blestemul zorilor (teaser)