Bun venit în Zona Zero(+Q&A)

Bleed Your Eyes #Gugulan Rock

   Salutare! Am zis că fac postarea asta ieri, dar a fost luni... iar luni nici iarba nu crește. De când cu postările video pe Youtube am cam ignorat blogul, dar azi facem o excepție, mai ales că în weekend am fost la un concert și m-am încărcat de energie pozitivă.

   Dacă vă aduceți aminte vă povesteam eu în vară ca s-a organizat în micul meu oraș un festival rock și tot atunci ziceam că abia aștept august 2016 ca să particip din nou. Poate că voi cei din orașele mai mari aveți astfel de evenimente mai des, dar aici sunt cam rare și cred că ar putea fi ridicate la rangul de sărbătoare. Lăsând gluma deoparte, cei de la Gugulan Rock (aceeași oameni minunați ce au organizat și fest-ul) au decis să facă așteptarea mai ușor de suportat și ne-au servit o mică mostră de distracție ca să ne mai domolească până la vară. Așa că sâmbătă am avut pare de un concert marca Bleed your eyes (formație de melodic deathcore/metalcore din Timișoara).

   Inițial totul trebuia să se desfășoare pe 31 octombrie, dar în urma tragediei din capitală s-a decis amânarea concertului pentru data de 14 noiembrie. Nu s-a pus problema de supărare, toată lumea a înțeles și a apreciat gestul. Mai mult sâmbătă s-au putut dona și bani pentru victimele de la Colectiv. Un gest frumos având în vedere că oricine a făcut o donație a participat la o tragere la sorți având ca premiu un album Goodbye to gravity. 

   Revenind la concertul celor de la Bleed your eyes, mărturisesc că m-am simțit bine și chiar mi-a plăcut. Am lăsat deoparte micile dificultăți tehnice pe care le-au întâmpinat membrii formației. Nici publicul prezent nu a părut să țină cont de ele căci energia pozitivă a băieților din formație i-au făcut pe toți să cânte și să se distreze împreună cu ei. Da, s-a simțit că sunt la început și că mai au ceva de învățat, dar totodată ți-ai putut da seama că băieții aceștia pun pasiune în ceea ce fac și câteva obstacole minore nu au să-i oprească. Bravo lor!

   Atmosfera de sâmbătă a fost întreținută și de cei de la Pyraessence care au făcut în fața localului un spectacol magic cu foc și diverse jonglerii. Și da! S-au luat toate măsurile de siguranță, iar demonstrația a avut loc afară în aer liber și nu s-a întâmplat nimic rău.

   Sper ca până în vară la fest să mai avem parte de mici surprize din partea celor de la Gugulan Rock. Până atunci vă las o piesă a celor de la Bleed your eyes să vă faceți o idee despre cum a fost sâmbătă la concert. 

Zona Zero (fragment)

   După cum știți noul meu roman Zona Zero e aproape gata să iasă la lumină. Lansarea oficială va avea loc la Gaudeamus la standul editurii Herg Benet. Mai exact sâmbătă, 21 noiembrie, la ora 12. Vă aștept cu drag. Până atunci vă las un mic fragment ca să vă faceți o idee despre ce e vorba.

   Sunetele făcute de acele creaturi începură să se audă din nou, doar că de data asta se împleteau cu sunetele făcute de niște arme. A vrut să se ridice, dar ce rost mai avea? Ușa de la intrarea în salon se sparse în urma unei explozii. Un fum gros invadă încăperea, iar prin el se văzu forma unui corp care îndepărta ceea ce mai rămăsese din partea de sus a ușii.

   Fata își miji ochii, dar nu se ridică. Când fumul se mai dispersă, observă cum una dintre acele creaturi ciudate încerca să-și facă loc. Ea ridică puțin capul, dar rămase paralizată de frică. Chestia din fața ei părea să fi fost cândva om, probabil un doctor, dacă te luai după haine. Totuși acum nu mai putea trece deloc drept om, căci mișcările lui nu erau firești, iar sunetele ce veneau dinspre el erau grotești. Capul i se tot învârtea când într-o parte, când în alta. Creatura lovea disperată obiectele ce blocau intrarea. În ochii lui nu se mai putea citi decât un singur sentiment: foamea.

   Dacă ar fi fost mai puternică, fata s-ar fi ridicat și ar fi făcut tot posibilul să scape. Ar fi căutat cuțitul prin salon sau s-ar fi aruncat pe geam, ca să nu ajungă pe mâna creaturii. Totuși extenuarea, depresia și frica o paralizau în continuare.

    Monstrul acela își folosi toată forța ca să împingă dulapul și să ajungă la ea. Din când în când, își arăta dinții și mai scotea câte un sunet animalic. Îl putea zări stând acolo, cu capul prins între tocul ușii și un dulap. Fata își auzea bătăile propriei inimi, puternice și neregulate. Își închise ochii și strânse tare din pleoape, poate avea noroc și reușea cumva să se trezească din coșmar.

    Atunci, câteva focuri de armă se auziră mult prea aproape de ea. Deschise ochii și văzu creatura căzând la pământ. Cineva împinse dulapul și intră în cameră. Își ridică privirea spre cele două siluete care pătrunseseră în încăpere și încercă să spună ceva, dar cuvintele nu au vrut să se desprindă de pe buzele ei. Cei doi oameni se repeziră. Unul avea arma îndreptată spre ea, iar celălalt o ridică brusc de pe podea și-i prinse mâna. Amândoi erau îmbrăcați în negru, erau înarmați și aveau măști de oxigen pe față. Nu le putea distinge chipul. 

    Cel care o prinse de mână îi injectă ceva în braț, iar ea își trase mâna din cauza durerii. Omul scoase un mic dispozitiv și analiză câteva picături din sângele ei. Fata privea toată scena fără a reacționa.

      ― Nu e infestată, se auzi vocea bărbatului, prin acel aparat de respirat. 

      ― Hai să mergem, răspunse al doilea.

      ― Nu... nu, zise ea, mai mult în șoaptă, privind spre trupul soțului ei. Nu vreau!

   Omul începu să o împingă pe fată spre ieșire, dar ea opuse rezistență. Nu făcu o treabă prea bună, căci omul era de două ori cât ea și aproape o luă pe sus. Fata mai aruncă o ultimă privire spre trupul plin de sânge și începu din nou a plânge. Mai bine ar fi murit și ea odată cu el.

    Pe coridor mai erau câțiva oameni îmbrăcați la fel ca cei care o salvaseră. Trăgeau în creaturi, dar le doborau cu greu. Cineva o ghidă spre ieșire. Ochii o usturau din cauza acelui fum și avea impresia că se îneacă, că nu mai poate respira. Se opri o clipă și începu să tușească. Bărbatul care o ținea de braț își scoase masca de oxigen și i-o potrivi pe chip. Fata trase de câteva ori aerul curat în piept, apoi se lăsă dusă de acel om spre niște scări.

    Spitalul arăta îngrozitor. Peste tot erau urme de sânge și cadavre. Un miros puternic de putrefacție îi invadă nările și se opri să vomite. Nu apucă să termine, căci unul din acei oameni o împinse din nou spre ieșire.

    Ajunsă afară, observă că, pe lângă ea, soldații ‒ dacă erau soldați ‒ mai scoseseră din clădire alte patru persoane, la fel de speriate. În jur era o nebunie de nedescris. Focurile de armă se auzeau din toate direcțiile, o autospecială a pompierilor era în flăcări, lumea țipa, iar soldații trăgeau în groaznicele creaturi. Fata se opri o clipă și privi înspre cer. Cinci avioane de vânătoare se îndreptau spre oraș.

Lupta pentru supraviețuire a început!

Zona Zero (Book Trailer)

5 Cărți pentru Halloween

Making of - Zona Zero (book trailer)

Malad - Alexandru Voicescu

   Finally!Starea de amorțeală în care intrasem în ultima perioadă a decis să-și facă bagajele și să se care naibii de aici. Ea a ieșit pe ușă, iar pe geam a revenit pofta de citit. Așa m-a trezit sâmbătă că pun mâna pe o carte și revin la pasiunea mea. Și pentru că am nimerit o carte bună am zis că ar fi bine să vă vorbesc și vouă de ea.

   Malad - Alexandru Voicescu (editura Herg Benet)

   Descriere: În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveţia, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acţiunile unui grup de artişti underground dintr-o reţea cosmopolită, grup care duce la extrem învăţăturile mentorului lor. Acuzat de crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viaţa normală şi aproape anostă de până atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le ştia despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.

În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă.

   Malad e o carte pe care mi-am dorit de mult să o citesc, de când am auzit prima dată că o să iasă. Am tot amânat din diverse motive -unul din ele fiind lenea, dar na, cu toții avem acele perioade. Oricum din ziua în care am cumpărat cartea la Bookfest aveam vocea asta malefică în cap ce-și freca mâinile și șoptea: now it's my turn. - cred că era și un muahahaha pe acolo, dar na. Imaginați-vă dezamăgirea acestei voci, sâmbătă când m-am apucat de citit pe la 5 și la 1 noaptea când am închis cartea eram wow! Nu aveam nimic de comentat, de obiectat, de criticat... eram pur și simplu fascinată de întreaga poveste prinsă între acele două coperți.

    La început îl cunoaștem pe Andrei, personajul principal și cel care narează toată acțiunea. El se află la o prezentare a companiei pentru care lucrează, iar aici o va cunoaște pe Ioana Dună, o femeie ce-i va schimba viața. Deși el și partenerul său au planificat concursul de Tablet Quick Drawing până la cel mai mic detaliu, Andrei nu-și poate aminti ca printre concurenți să se fi aflat și Ioana sau că el îi crease ecusonul. În momentul în care ea se apucă să deseneze Andrei are o viziune ce nu și-o poate explica. Când își revine realizează că odată cu viziunea s-a evaporat și Ioana.

   Misterul planează încă din primele pagini: cine este această femeie? cum a ajuns acolo? ce legătură este între ea și Andrei? Sunt întrebări la care am murit de curiozitate să aflu răspunsul. Andrei rămâne după plecarea ei cu o dorință nebună de-a afla mai multe despre ea și va face tot posibilul să o găsească. Ioana devine pentru el o adevărată obsesie.

   Primul impuls a fost să o strig. Să îi spun ceva, orice. Să îi spun că a declanșat în interiorul meu un feeling nou și abrupt, ceva ce nu mai experimentasem până atunci și pentru care aveam nevoie urgentă de explicații.

   De aici începe toată nebunia. Realitatea se împletește cu fantasticul și generează un puzzle ce trebuie descoperit bucățică cu bucățică, iar fiecare piesă nou găsită te va lăsa cu gura căscată, iar la final Andrei va afla și adevărul despre el. În tot acest timp el este ajutat de Eliza, o femeie la fel de misterioasă. Deși la început, Andrei nu are o părere prea bună despre ea considerând-o o prostituată, ajunge să o cunoască, să o înțeleagă și să aprecieze tot ce face ea pentru el.

   Eliza e un personaj ce mi-a plăcut din prima clipă - deși vorbea spaniolă - parcă simțeam eu că în spatele ei se află o întreagă poveste ce merită descoperită. Chiar așa a și fost. Tipa asta a trecut prin multe, a devenit în adolescență dependentă de droguri, și-a creeat propriul iad și a ieșit cu greu din el. Ok, a avut ceva ajutor din partea cuiva, dar aș strica surpriza dacă aș spune din partea cui.

   ... acele  două săptămâni în care am scăpat de dependența de drog mi-au arătat toate durerile lumii, laolaltă, am fost Helena și Maria Magdalena și Beatrice și Juliette și Kamala, o femeie părăsită de propria identitate, dar trăind viețile a o mie de alte femei de dinaintea ei, așa cum istoriile sunt o ață care te înfășoară și te taie în bucăți când încerci să îi slăbești strânsoarea.

   Cartea asta a fost hipnotizantă. Nu am idee cum au trecut orele pe lângă mine. M-am pierdut cu totul printre rânduri. Ador când se întâmplă asta, când un roman e atât de bine scris încât are puterea să te transpună în lumea lui și să te rupă cu totul de a ta. Îmi place la nebunie când un autor își creează personajele în așa fel încât le percepi ca pe niște ființe reale alături de care poți să simți, să suferi, să te îndrăgostești, să descoperi mistere și să ai parte de lucruri neașteptate.