Finally!Starea de amorțeală în care intrasem în ultima perioadă a decis să-și facă bagajele și să se care naibii de aici. Ea a ieșit pe ușă, iar pe geam a revenit pofta de citit. Așa m-a trezit sâmbătă că pun mâna pe o carte și revin la pasiunea mea. Și pentru că am nimerit o carte bună am zis că ar fi bine să vă vorbesc și vouă de ea.
Malad - Alexandru Voicescu (editura Herg Benet)
Descriere: În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveţia, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acţiunile unui grup de artişti underground dintr-o reţea cosmopolită, grup care duce la extrem învăţăturile mentorului lor. Acuzat de crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viaţa normală şi aproape anostă de până atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le ştia despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.
În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă.
Malad e o carte pe care mi-am dorit de mult să o citesc, de când am auzit prima dată că o să iasă. Am tot amânat din diverse motive -unul din ele fiind lenea, dar na, cu toții avem acele perioade. Oricum din ziua în care am cumpărat cartea la Bookfest aveam vocea asta malefică în cap ce-și freca mâinile și șoptea: now it's my turn. - cred că era și un muahahaha pe acolo, dar na. Imaginați-vă dezamăgirea acestei voci, sâmbătă când m-am apucat de citit pe la 5 și la 1 noaptea când am închis cartea eram wow! Nu aveam nimic de comentat, de obiectat, de criticat... eram pur și simplu fascinată de întreaga poveste prinsă între acele două coperți.
La început îl cunoaștem pe Andrei, personajul principal și cel care narează toată acțiunea. El se află la o prezentare a companiei pentru care lucrează, iar aici o va cunoaște pe Ioana Dună, o femeie ce-i va schimba viața. Deși el și partenerul său au planificat concursul de Tablet Quick Drawing până la cel mai mic detaliu, Andrei nu-și poate aminti ca printre concurenți să se fi aflat și Ioana sau că el îi crease ecusonul. În momentul în care ea se apucă să deseneze Andrei are o viziune ce nu și-o poate explica. Când își revine realizează că odată cu viziunea s-a evaporat și Ioana.
Misterul planează încă din primele pagini: cine este această femeie? cum a ajuns acolo? ce legătură este între ea și Andrei? Sunt întrebări la care am murit de curiozitate să aflu răspunsul. Andrei rămâne după plecarea ei cu o dorință nebună de-a afla mai multe despre ea și va face tot posibilul să o găsească. Ioana devine pentru el o adevărată obsesie.
Primul impuls a fost să o strig. Să îi spun ceva, orice. Să îi spun că a declanșat în interiorul meu un feeling nou și abrupt, ceva ce nu mai experimentasem până atunci și pentru care aveam nevoie urgentă de explicații.
De aici începe toată nebunia. Realitatea se împletește cu fantasticul și generează un puzzle ce trebuie descoperit bucățică cu bucățică, iar fiecare piesă nou găsită te va lăsa cu gura căscată, iar la final Andrei va afla și adevărul despre el. În tot acest timp el este ajutat de Eliza, o femeie la fel de misterioasă. Deși la început, Andrei nu are o părere prea bună despre ea considerând-o o prostituată, ajunge să o cunoască, să o înțeleagă și să aprecieze tot ce face ea pentru el.
Eliza e un personaj ce mi-a plăcut din prima clipă - deși vorbea spaniolă - parcă simțeam eu că în spatele ei se află o întreagă poveste ce merită descoperită. Chiar așa a și fost. Tipa asta a trecut prin multe, a devenit în adolescență dependentă de droguri, și-a creeat propriul iad și a ieșit cu greu din el. Ok, a avut ceva ajutor din partea cuiva, dar aș strica surpriza dacă aș spune din partea cui.
... acele două săptămâni în care am scăpat de dependența de drog mi-au arătat toate durerile lumii, laolaltă, am fost Helena și Maria Magdalena și Beatrice și Juliette și Kamala, o femeie părăsită de propria identitate, dar trăind viețile a o mie de alte femei de dinaintea ei, așa cum istoriile sunt o ață care te înfășoară și te taie în bucăți când încerci să îi slăbești strânsoarea.
Cartea asta a fost hipnotizantă. Nu am idee cum au trecut orele pe lângă mine. M-am pierdut cu totul printre rânduri. Ador când se întâmplă asta, când un roman e atât de bine scris încât are puterea să te transpună în lumea lui și să te rupă cu totul de a ta. Îmi place la nebunie când un autor își creează personajele în așa fel încât le percepi ca pe niște ființe reale alături de care poți să simți, să suferi, să te îndrăgostești, să descoperi mistere și să ai parte de lucruri neașteptate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu