luni, 18 iulie 2016

Sunt scriitor (cum reacționează lumea)

 De când am intrat în lumea asta m-am confruntat cu zeci de reacții dubioase, idei preconcepute și oameni care au ținut neapărat să-mi dea sfaturi (unele destul de dubioase). Deci azi ne amuzăm de reacția lumii când vine vorba de scris. 
Enjoy! 

marți, 12 iulie 2016

Da, mamă! Încă mă uit la desene!

   A început isteria cu Pokemon GO și da... mă joc și eu. Cu toate astea postarea de azi nu se leagă prea mult de acest joc și de faptul că mi-a adus aminte de copilărie și de toate desenele / serialele mișto ce au făcut ca perioada aceea să fie magică.  
   Încă mi-o amintesc pe mama cum zicea ea pe atunci abia aștept să crești, să nu mai stai cu ochii în televizor sau crești tu mare, îți trece dragul de desene. La fel ziceau toți căci veneam de la școală și aprindeam direct televizorul și mă pierdeam cu orele în fața lui urmărindu-mi eroii preferați. Am crescut. Am 26 de ani și ghici ce? Da, mamă! Încă mă uit la desene. :))
  Acum vin de la muncă deschid calculatorul și mă uit pe net în timp ce mănânc sau fac altceva. Până și când scriu mă mai uit la desene. De ce? Pentru că mă liniștesc și mă calmează. Pentru că prefer de o mie de ori să urmăresc personaje imaginare decât rahaturile gen Măruță sau Acces direct ce se dau la TV în ziua de azi. Așa că azi m-am decis să vă arăt și vouă câteva din acestea.


10. Centurions 




9. The real adventures of Jonny Quest


8. DragonBall Z




7. Galtar and the Golden Lance



6. Pokemon 



5. Captain Planet 


4. Pirates Of Dark Water




3. Mighty Morphin Power Rangers



2. X-men




1. Sailor Moon


   Noroc cu Sailor Moon la final că poate credeați că sunt băiat. Adevărul e că mi-au plăcut mai mult desenele de acțiune / SF / fantasy, decât celelalte. - asta explică multe :)
   Bine, ar mai fi și cele de pe Cartoon, gen Dexter, Ed, Edd and Eddy, Johnny Bravo, sau de pe Fox Kids (Copiii de la 402 sau Louie). Recunosc că eu la unele din ele mă mai uit și acum, mai ales de când s-a lansat Sailor Moon Crystal.
   Voi la ce desene vă uitați când erați mai mici? Sau mai bine spus la care încă vă uitați?

vineri, 8 iulie 2016

Vlog - Blestemul zorilor la Graz (Austria)

   După cum vă spuneam și în postarea trecută a fost foarte frumos la Graz, iar azi vin și cu dovada video. Scuze pentru calitatea sunetului din timpul lansării, dar era o sală mare :)
    Next stop: Lugoj - 21 Iulie de la ora 19:00 - la English Pub



luni, 4 iulie 2016

From Graz, with love.

    A sosit și ultima seară din mica mea excursie la Graz. A fost frumos și am cunoscut oameni minunați, dar mâine mă întorc acasă cu o grămadă de amintiri și o geantă plină de dulciuri :) Nu știu de ce, dar am văzut că toți fac așa când vin din țări străine deci m-am luat și eu după ei. Poade de vină e copilăria mea din anii 90 când încă nu aveam mare lucru prin magazine, chiar dacă căzuse comunismul. Așteptam cu sufletul la gură să mai vină cineva de pe dincolo și să ne aducă ciocolată de la nemți. Sunt conștientă că azi avem și noi toate porcăriile astea pline de E-uri prin magazine, dar nu m-am putut abține. Am un copil acasă care mă așteaptă să-i aduc ciocolată (și prin copil vreau să zic tata).

    Revenind la călătoria mea începută joia trecută, cred că mulți știți fazele amuzante de pe drum, doar le scriam în timp real pe Facebook. Mărturisesc că pe de o parte am râs, pe de alta m-am întristat. Am fost 9 minibus-uri care au plecat toate în același timp din stația din Timișoara cu direcția Austria.(astea doar de la o singură firmă) și eu eram singura dintre pasageri care mergeam la plimbare, restul se duceau la muncă. M-am întristat când am văzut câți sunt și ce fețe supărate aveau, dar mai rău a fost când am realizat că pe autostradă în Ungaria era plin de autocare cu români ce mergeau în aceeași direcție. Nu știu, dar pe mine una m-a dat peste cap. Oare chiar atât de rău e la noi că preferăm să mergem în alte țări să facem munca de jos? În fine... sper doar ca la întoarcere să găsesc fețe mai vesele.

    După cum știți motivul pentru care am plecat de acasă spre Graz a fost unul literar. Parte din volumul 2 al seriei Neamul Corbilor se petrece în acest oraș deosebit. Am mai fost aici acum 7-8 ani și mi-a plăcut atât de mult încât nu am ezitat să-l folosesc ca și loc de cafteală între Corbi și Lupi. Îmi doream să mă mai întorc aici, iar datorită celor de la Centrul Cultural Austro-Român nu doar că am revenit în acest oraș, dar am avut parte și de o lansare în cadrul comunității lor chiar în ziua când au deschis și prima bibliotecă românească din Graz. Am avut emoții, asta e clar. De fiecare dată am. Nici nu cred că aș putea fără ele, sunt constructive. Spre norocul meu am avut parte și de traducere în germană pentru oamenii prezenți ce nu vorbeau limba română. A fost destul de ciudat să-mi aud personajele vorbind altă limbă, dar mărturisesc că mi-a plăcut. Cine știe, poate într-o zi...

    Am să fac un clip special vineri pe canalul meu de Youtube și am să vă arăt și momente din timpul lansării, dar și câteva cadre de prin oraș să vedeți că nu vorbesc prostii și chiar e un loc mișto de vizitat. În dimineața asta m-a plimbat singură prin centru, ieri am fost la Schloßberg, iar în weekend am fost undeva la țară(îmi scapă numele acum, dar promit să scriu în clip). Am fost și la o piață de vechituri de unde mi-am luat inelul acela fain pe care voi nu l-ați văzut pe Facebook că erați prea concentrați să citiți printre degetele mele ce mai scriu la Ultimul avanpost 3. Tot de acolo mi-am luat și o carte cu Jocurile foamei, un fel de handbook despre tributurile din primul film. Nu am putut rezista, chiar dacă este în germană. 

     Fanii Formula 1 știu că duminică cursa s-a ținut în Austria(la vreo 80 de km de Graz). Nu am fost câci era destul de scump biletul, dar am avut noroc și am prins echipa RedBull Racing în centrul orașului după cursă. Aduseseră 2 monoposturi și evident că nu am ratat ocazia să mă pozez puțin cu ele, deși eu sunt fană declarată a lui Räikkönen. :) 



Tot în dimineața aceasta am mers și prin locurile unde se întâmplă acțiunea din Blestemul Zorilor. Am stat pe o bancă și am fumat o țigară și nu mi-a venit să cred câte am realizat de la prima carte încoace. Toate astea sunt datorită vouă. Voi cei care mă citiți și mă urmăriți și îmi dați puterea să-mi depășesc limitele. Vă mulțumesc! Aș putea să stau și să vă tot povestesc în acest post despre experiența mea și despre locurile frumoase ce le-am vizitat, dar cred că m-aș lungi prea mult și nu ar mai avea cine să-mi facă bagajul. Așa că vă las. Noapte bună!