duminică, 31 mai 2015

May #wrap-up

  Dacă ar fi să pun acum în balanță câte cărți am cumpărat luna asta și câte am citit sigur mi-ar da cu virgulă. Am citit doar partu cărți luna aceasta, dar asta nu semnifică că nu am cumpărat în prostie. I went on a book shopping spree și m-am ales cu 16 cărți noi în luna Mai. Nu am idee când o să ajung să le citesc, dar în Iunie mi-am impus un book-buying-ban că altfel încep să-mi scot neamurile la licitație pe net ca să fac rost de bani. Acum să vedem dacă mă și țin de el (nu am încredere în mine când vine vorba de cumpărat cărți).


Prima carte pe care am citit-o luna aceasta se numește Exorcizat (Radu Găvan). Înainte să o luați pe arătură și să vă imaginați cine știe ce demoni ieșiți din infern, vreau să vă reamintesc că mai răi decât acei demoni cu coarne, aripi negre și ochii roșii, sunt cei pe care îi avem în interior. Exact despre asta e vorba și în această carte. Mi-a plăcut mult că e intensă și dură, tratează diverse frici pe care le-am avut și eu cândva. M-a scos din zona de confort și m-a fascinat în același timp, iar eu apreciez mult acest lucru la o carte, mai ales dacă e și scrisă bine. Exorcizat e una din acele cărți pe care nu o poți uita prea curând, drept pentru care i-am dat 5 stele pe Goodreads.

A doua carte din luna Mai e primul volum din seria Alina Marinesc (Monica Ramirez), o poveste nebună cu spioni, agenții secrete, un fel de James Bond, dar de 100 de ori mai bun. Deși am vorbit mai mult aici despre Asasin la feminin, nu am să ratez ocazia de-a vă reaminti cât de mult mi-a plăcut și că o recomand din tot sufletul. Nici nu se mai pune problema, e de 5 stele, iar dacă comentează cineva ceva rău de cartea asta o să aibă de-a face cu mine.

Jurnalul unui român în america (Silviu Brizu) a fost o lectură plăcută și amuzantă. Cartea are haz și mi-au plăcut toate acele texte scurte ce sunt convinsă că sunt inspirate din realitate, din viața românului tipic ce pleacă în străinătate să-și găsească rostul. E una din acele cărți pe care o citești ca să te relaxezi, o lectură ce îți aduce zâmbetul pe buze și pe care o recomanzi și altora ca să-și mai descrețească frunțile. 

Last but not least, e o carte pe care mi-o doream de mult timp și nu am ratat ocazia la Bookfest să o achiziționez (Războiul Z - Max Brooks). Cred că îmi doream cartea asta de când am văzut că la finalul filmului scrie based on the book. Deși mă enervează la culme să văd prima dată filmul și apoi să citesc cartea, de data asta a fost diferit. În primul rând filmul și carte nu prea au mare lucru în comun, excepție face numele și zombalăii ce vor să te mănânce. Sunt câteva chestii care se regăsesc în amândouă, dar nu destule cât să-ți strice lectura. Diferă multe lucruri, de la modul cum s-a răspândit epidemia, la personaje, la acțiune, dar mai bine vă las pe voi să o citiți. Chiar dacă ați văzut deja filmul eu zic că merită să citiți și cartea. 


marți, 26 mai 2015

Bookfest - New books #4

  Voi nu urâți faptul că atunci când aștepți ceva cu nerăbdare timpul trece atât de greu? Aștepți atât de mult un moment, numeri secundele, iar când în final vine, se duce atât de repede? Ei bine, eu da! Din aprilie de când știam că voi veni la Bookfest numai la târg mi-a stat gândul. Mi-am făcut planuri, m-am gândit cu ce o să mă îmbrac, ce să spun, pe unde să mă duc, ce cărți să-mi cumpăr când ajung... mai are rost să spun că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg?
   În primul rând nu am ajuns să-mi iau toate cărțile pe care mi le doream fiindcă nu prea mă încântau reducerile pe care le-am găsit la unele edituri. Știu că am văzut destule postări, pe Facebook sau pe diverse bloguri, în care mulți se plângeau de acest lucru. Chiar și așa tot mi-am golit buzunarele și am plecat acasă cu o geantă plină de cărți.
  M-am bucurat nespus că am reușit să mă întâlnesc cu atât de multă lume în așa puțin timp. De vineri după-masa am fost tot pe fugă dintr-o parte în alta a Bucureștiului. Noroc cu Alexandra Leafu care a făcut din nou pe ghidul cu mine că altfel cine știe cum mă descurcam. 

   Eram extrem de obosită de pe drum, dar mi-am zis că oboseala asta mai poate aștepta. Aș că am băut la cafea până nu am mai putut și am acceptat invitația Lorenei Lupu de-a o însoți la film. Mărturisesc că nu m-am dus pentru film ci pentru ea, căci îmi doream tare mult să ne vedem. Despre cartea ei, Dona Juana, am vorbit mai pe larg aici

   Mai târziu am fost împreună cu niște oameni minunați la Noaptea Culturală Rusească. Mi-aș fi dorit să particip la mai multe evenimente organizate acolo, dar m-am mulțumit cu o piesă de teatru, o adaptare după Salonul nr. 6 de Cehov. Nu am ajuns să dorm prea mult vineri noaptea, probabil și din vina emoțiilor. 

   Ziua de sâmbătă a reprezentat și momentul culminant al mini-excursiei mele la București: lansarea volumului 2 din Ultimul avanpost.  Da, a fost frumos și da, am avut emoții, noroc cu toate persoanele minunate din jurul meu care au mai atenuat din ele, altfel nici alea 2 cuvinte ce le-am zis la lansare nu ieșeau din gura mea. Ei, ce să faci, cu sentimentele și cuvintele mă descurc mai bine în scris. 

   Mi-a făcut plăcere să reîntâlnesc unele persoane ce le știam de la lansările trecute, dar și oameni noi care m-au citit și au avut o mulțime de întrebări despre personajele lor preferate. Am încercat să nu dau prea mult din casă, dar unii chiar m-au tras de limbă. Totuși cred că întrebarea care s-a repetat sâmbătă de cele mai multe ori a fost va exista și Ultimul avanpost 3? Evident răspunsul e da, dar va mai trece ceva timp. Până atunci sper ca Vânătoarea să fie pe placul vostru.
   
   Tot la Bookfest am avut ocazia de-a mă întâlni și cu alți autori. Pe unii îi mai văzusem și cu alte ocazii, pe alții atunci i-am văzut pentru prima dată. Poate că cel mai mediatizat eveniment de la târg a fost lansarea volumului Primul Pas al președintelui Klaus Iohannis. Am fost și eu la lansare și mă bucur că am ajuns să iau autograf, căci la Gaudeamus nu am putut merge în ziua când a fost prezent... and I also did this :) 


(în caz că nu se vede prea bine una din acele cărți e Ultimul avanpost)


   A fost o experiență minunată și sper să se repete cât mai curând. Evident că nu am plecat cu mâna goală de la Bookfest. Am venit acasă cu geantă plină, bine că nu mi-am luat prea multe haine la mine că trebuia să arunc din ele.... a, da... mi-am uitat bluza de trening la Alexandra acasă. Acesta e semn clar că trebuie să mă întorc cât de curând la București. La final vă prezint și cărțile pe care le-am achiziționat la târg.

Klaus Iohannis - Primul pas


Alexandru Voicescu - Malad

Ana Săndulescu - Anamneza


Andrei Zbîrnea - #kazim 


Iulia Modiga - Bagdad


Iulian Tănase - Teoria Tăcerii


Orson Scott Card - Din nou pe pământ

Max Brooks - Războiul Z


  Sincer, nu știu când o să ajung să le citesc. De Războiul Z m-am apucat pe tren, iar cea mai mare bucurie a mea a fost că nu seamănă mai de loc cu filmul(excepție fac zombalăii). Îmi plac filmele sau serialele cu zombie, singura mea nemulțumire e că acțiunea se petrece mereu în America... (stai! asta sună cunoscut?!?)



  Astea sunt cărțile nou sosite în biblioteca mea. Voi? Ați ajuns pe la Bookfest?

joi, 21 mai 2015

Asasin la feminin - Monica Ramirez



Descriere : Alina Marinescu este o rebelă. A fost o rebelă înainte de recrutarea ei ca agent operativ şi rămâne o rebelă şi după. Acum însă, moartea face parte din viaţă ei de zi cu zi. Secţiunea Operaţiuni Speciale o recrutează împotriva voinței ei şi Alex Therein, bărbatul pe care crede că-l iubeşte, o transformă într-un asasin de elită. Dragostea este o noţiune abstractă pentru Alex, un bărbat cu un trecut întunecat şi o expresie impenetrabilă, eficient de rece, care ucide pentru a putea supravieţui. Fără întrebări inutile. Alex nu este un bărbat real, ci mai degrabă o fantomă, o iluzie creată cu ajutorul oglinzilor. Misiunea lui este să o seducă pe Alina, aşa că o atrage în mod intenţionat în lumea lui misterioasă şi plină de senzaţii, prăbuşindu-se emoţional pentru prima dată de la propria lui recrutare. Ca mentor al ei în timpul procesului de antrenament, trebuie să se confrunte nu numai cu atitudinea ei recalcitrantă, dar şi cu responsabilitatea de a transforma o persoană inocenţa într-o unealtă a morţii. Cu toate acestea, cei doi sunt atraşi unul către celălalt şi relaţia paradoxală ura-iubire devine şi mai complicată datorită jocului aproape zilnic cu moartea. Probabil cea mai arzătoare întrebare este: o iubește Alex pe Alina cu adevărat?



Părerea mea:

   Când am început să citesc această carte nu știam la ce să mă aștept. Mărturisesc că nu auzisem de acestă serie sau de autoare până acum 2-3 luni. Am aflat de ea de pe un blog, am citit recenzia și am dat un search pe Google să aflu mai multe, iar acum două săptămâni mi-am comandat și eu cartea de pe net.
   Primul volum poartă titlul Asasin la feminin și îi are în centru pe Alina Marinescu și Alex Therein. Încă de la primele pagini ești introdus direct în acțiune, nu ai timp să respiri până la final, nici nu e indicat căci doamne-feri ratezi ceva din toată nebunia. Evident fiind o carte despre spioni și organizații secrete care, teoretic, nu există mă așteptam ca acțiunea să fie una alertă, să am parte de tot felul de surprize, dar nu mă așteptam să-mi placă după primele câteva pagini. Un lucru ce mi-a plăcut mult au fost alternanțele dintre prezent și trecut, astfel am putut afla mai multe despre personajele principale și cum au ajuns ei în acele ipostaze.



   Povestea celor doi începe cu mulți ani în urmă, într-o Românie comunistă, pe când Alex avea 18 ani. Aflat în fața plutonului de execuție el trebuie să aleagă: fie moare, fie îți dedică viața celor de la SSO. În acel moment Alex alege să trăiască și este antrenat pentru a deveni agent, a participa la misiuni și pentru a recruta și el la rândul lui alte persoane. Întreg procesul de antrenament mi s-a părut unul dur, inuman, dar citirea acelor paragrafe m-a făcut să-l înțeleg mai bine. Alex trece printr-un complex proces de transformare, iar adolescentul care nu era de acord cu sistemul comunist din țară devine un bărbat puternic, calculat, rece, nemilos, și controlat de alții. Pe scurt, Alex devine asasinul perfect.


   După câțiva ani în care tot ce își dorește e să își ducă misiunile la bun sfârșit, Alex, primește misiunea de-a o seduce pe Alina, o tânără inocentă, de 17 ani. Evident Alina se îndrăgostește nebunește de acest bărbat misterios ce apare pe neașteptate în viața ei. Se pierde cu totul în minciunile lui și cade în capcana perfectă întinsă de Alex. Totuși, la final, Alex își pune misiunea pe primul loc și o trădează pe Alina. Circumstanțele o aduc pe Alina în aceeași situație în care s-a aflat și Alex cu ani în urmă, trebuie să aleagă și va alege să devină și ea un agent operativ, sub atenta îndrumare a fostului ei iubit ce acum îi devine mentor.



   Surprinzător, dar pentru prima dată m-am simțit mai atașată de personajul masculin din roman decât de cel feminin. Sigur, Alina mi-a fost simpatică și am suferit alături de ea de fiecare dată când Alex era rece cu ea, sau când a trebuit să facă pe șoferul lui, dar undeva în subconștient mi-a fost mult mai simpatic Alex. Nu știu. L-am înțeles eu mai bine, sau poate m-a sedus și pe mine cu farmecul lui de agent. Indiferent de motiv e clar că Alex e un personaj interesant, complex, pe care îl poți descoperi cu adevărat doar după ce treci de toate măștile în spatele cărora se ascunde. 



   Da, e una din acele cărți care te face să o urăști la fel de mult pe cât o iubești. Eu una am rămas prinsă în ițele acestei povești și cu siguranță am să continui cât de curând seria, căci atât acțiunea cât și povestea de iubire mă intrigă. Vă recomand și vouă să o citiți, dacă nu ați ajuns încă. I-am dat 5 stele pe Goodreads și abia apuc să fac rost și de al doilea volum.

miercuri, 13 mai 2015

Și am rămas fără cuvinte...

   Da, uite că s-a întâmplat. Eu aia care vorbesc foarte mult am rămas azi fără cuvinte. Dar să o luăm cu începutul și să vă povestesc cum am ajuns în situația asta. Cu ceva timp în urmă directorul Bibliotecii din Caransebeș mi-a propus o colaborare, să organizăm ceva pentru copiii de la liceele din oraș. Am zis eu da atunci pe moment și m-am gândit că probabil totul va rămâne doar la ideea de proiect, dar nu a fost așa. Oameni serioși se țin de cuvânt. Drept urmare azi am fost invitată la Olimpiada Cititului, un alt proiect aflat sub patronajul acestei instituții.



   Ceea ce nu am știut eu când am acceptat invitația, a fost faptul că elevii au avut de citit cărțile mele, primele două ca să fiu mai exactă. Aveam eu emoțiile mele de când am plecat de acasă - oare le-au plăcut cărțile? dacă nu? - așa că îmi pregătisem eu un mini-discurs cu o zi înainte, ca să nu mă blochez și l-am tot repetat în gând. Totuși am ajuns la eveniment și am văzut cât de bine se pregătiseră elevii, veniseră cu liste de întrebări, cu câte o planșă pentru fiecare din romanele mele. Ei bine în momentul acela am uitat tot ce am vrut să zic. Noroc cu oamenii ăștia minunați care mi-au fost alături și m-au scos din impas. 



   De obicei așa se întâmplă când ai în jurul tău persoane frumoase, inteligente, deschise la minte. Pe moment te blochezi. Apoi te atașezi de ei și nu știi cum zboară timpul. Am vorbit despre literatură, atât despre cărțile mele cât și a altora. Am dezbătut diverse subiect și am am fost nevoită să răspund multor întrebări legate de Ultimul avanpost și Neamul Corbilor. Totuși cea mai mare bucurie a mea a fost când mi-au spus cât de mult le-au plăcut cele două cărți. Se putea citi pe chipul lor că o spun cu sinceritate și nu doar din cauză că profesoarele lor de română sunt în sală. 


   Evident, nu am putut scăpa neinterogată despre volumele viitoare. Am încercat eu să ocolesc întrebările, să mă fac că plouă, dar în final nu am avut ce face. Am dat puțin din casă, că nu se putea altfel. Dacă vreți să vedeți tot event-ul am să-l încarc la sfârșitul săptămânii pe canalul meu de Youtube.


  Cel mai emoționat moment, pentru mine, a fost când acești elevi minunați și-au spus părerile despre volumele mele. Mi-au analizat puțin personajele și au citit pasajele lor preferate.


   Aș vrea să vă vorbesc mai mult despre ziua de zi, dar încă nu mi-am revenit 100%, încă trăiesc euforia aceea. E minunat cum unele persoane te pot umple de energie pozitivă, nu cred că îmi pot exprima trăirile în cuvinte, deși sunt scriitoare. Nu am suficiente caractere pe tastatură ca să pot să le mulțumesc tuturor celor prezenți azi, dar și celor care au organizat și s-au ocupat de eveniment. Simt că un simplu mulțumesc nu e suficient. 


marți, 12 mai 2015

New Books #3

Cine a zis că nu mai cumpără cărți până la Bookfest? Nu eu! În niciun caz. -mda- Ei bine, nu m-am putut abține. Îmi comandasem 2 cărți de pe elefant și am zis: gata, nu mai iau nimic până merg la București! Nu cred că m-a crezut cineva, nici măcar eu. Deci, ca rezultat, azi vă prezint noile mele achiziții.



Două dintre aceste cărți le-am luat de pe elefant la o promoție cu 50% reducere, le-am făcut poză și le-am pus deja pe Facebook, dar am zis să le mai prezint o dată și aici. E vorba de Hollywoodul e ca un liceu de fițe de Zoey Dean, iar cealaltă e Asasin la feminin de Monica Ramirez. De cartea Monicăi m-am apucat aseară. Nu am ajuns să citesc prea mult, vreo 40-50 de pagini, dar pare interesantă.

Asasin la feminin - Monica Ramirez



Descriere : Alina Marinescu este o rebelă. A fost o rebelă înainte de recrutarea ei ca agent operativ şi rămâne o rebelă şi după. Acum însă, moartea face parte din viaţă ei de zi cu zi. Secţiunea Operaţiuni Speciale o recrutează împotriva voinţei ei şi Alex Therein, bărbatul pe care crede că-l iubeşte, o transformă într-un asasin de elită. Dragostea este o noţiune abstractă pentru Alex, un bărbat cu un trecut întunecat şi o expresie impenetrabilă, eficient de rece, care ucide pentru a putea supravieţui. Fără întrebări inutile. Alex nu este un bărbat real, ci mai degrabă o fantomă, o iluzie creată cu ajutorul oglinzilor. Misiunea lui este să o seducă pe Alina, aşa că o atrage în mod intenţionat în lumea lui misterioasă şi plină de senzaţii, prăbuşindu-se emoţional pentru prima dată de la propria lui recrutare. Ca mentor al ei în timpul procesului de antrenament, trebuie să se confrunte nu numai cu atitudinea ei recalcitrantă, dar şi cu responsabilitatea de a transforma o persoană inocenţa într-o unealtă a morţii. Cu toate acestea, cei doi sunt atraşi unul către celălalt şi relaţia paradoxală ura-iubire devine şi mai complicată datorită jocului aproape zilnic cu moartea. Probabil cea mai arzătoare întrebare este: o iubește Alex pe Alina cu adevărat?“



Hollywoodul e ca un liceu de fițe - Zoey Dean



Descriere : Taylor Henning are douazeci si patru de ani si tocmai a primit jobul visurilor sale: asistenta la un important studio cinematografic. Rautaciosi, colegii ei incep imediat s-o submineze, iar ea intelege ca expresia „Hollywoodul e ca un liceu de fite“ este cum nu se poate mai adevarata. Nici la scoala Taylor nu se pricepuse prea bine sa-si faca prieteni - prin urmare, cum ar putea ea sa se descurce acum in lumea intrigilor?

Cand face insa cunostinta cu dezinvolta Quinn - o adolescenta de saisprezece ani, fiica sefei sale -, are o revelatie: poate ca aceasta „regina a stupului de albine“ o va putea invata cum sa razbeasca in industria filmului.

Quinn o ia sub aripa ei ocrotitoare si, curand, Taylor inregistreaza primele victorii impotriva principalei sale rivale, Kylie. Dar in momentul in care Quinn o sfatuieste sa-i fure acesteia iubitul, intervine un lucru neprevazut in scenariu: Taylor se indragosteste de el! Va reusi ea sa se comporte ca o fata rea, ca sa obtina ceea ce-si doreste?



   Următoarele cărți sunt toate luate de la editura HergBenet. Unele dintre ele mi le doream de ceva vreme, dar nu am ajuns să le cumpăr și am tot amânat. Altele sunt destul de noi, vreo două sunt proaspăt scoase din cuptor și m-au fript la cât de fierbinți sunt :))


Sârme și Portocale - Delia Oltea Rusu


Descriere : Mi s-a cerut o biografie, dar dacă citiţi cartea veţi avea parte de una. Mai bine vă spun pe scurt povestea cărţii, care n-a fost carte de la început. Au fost zilele şi nopţile mele, aşa cum le-am trăit eu şi-ai mei. Printre sârme şi portocali. A fost o perioadă în care aş fi vrut să uit unele întâmplări, apoi am înţeles că nu le voi putea şterge din amintire şi că de fapt nici nu vreau. Le-am povestit, la început cu îndoiala că cineva ar înţelege impactul pe care le-au avut pentru noi, apoi cu mirarea că pe cineva interesează această poveste. M-au uimit reacţiile, am început să scormonesc în memorie şi m-am trezit scriind ceva despre care n-am crezut că va fi o carte. Va fi, totuşi, va avea coperţi frumoase şi câteva file din care, dacă le veţi citi, veţi şti că sârmele aveau ghimpi, iar portocalii erau plini de culoare şi parfum. În carte apare familia mea şi vreau să le mulţumesc pentru îngăduinţa de-a folosi amintirile lor în cuprinsul acestor pagini.

Quasar - Ana Mănescu



Descriere :  Universul a început cu un Bang și s-a terminat cu un sărut, ca toate marile iubiri”

„Ana Mănescu este o scriitoare tulburător de generoasă: ea nu împărtășește cu cititorii doar ceea ce este la suprafață, explicit, nedureros, blând; îi plac subteranele, ascunzișurile, visele uitate, amenințările mute, teama ființei de ea însăși, întunericul care are nevoie doar de o scânteie pentru a se preschimba în lumină orbitoare. Și ni le oferă pe toate, cu sinceritate și o delicatețe care nu se mai regăsește în nicio altă carte pe care ai putea-o citi vreodată. Quasarul poate construi o lume și o poate exploda într-o bătaie de aripi. Pentru că totul și nimicul înseamnă altceva numai după ce au fost atinse de iubire.
Ana scrie despre acele clipe în care ești cel mai adevărat tu care a existat vreodată. Și ești cel mai mult tu când ești prins în iubire, ca într-o capcană de soare.”(Cristina Nemerovschi)

Prospect de femeie - Ana Barton


Descriere : „Delicateţe şi forţă, stihuri-volute şi umor, uimitoare bogăţie de limbaj şi sensibilitate incandescentă, poezie-n proză şi invers. Emoţie. Sau o sinecdocă splendidă. Trebuie notă de subsol?“ (Răzvan Petrescu)

„Cine-a spus «Madame Bovary c’est moi» a fost deștept. Așa e și scrisul Anei Barton: îți place, te excită şi apoi te răcorește. Rămîi, după lectură, cu senzația de întîlnire rară.“ (Ara Şeptilici)

„Ironic, dar ludic. Dulce, dar muşcător. Brocat, delicat şi cu un simţ al detaliului precum o dantelă frivolité. «Prospect de femeie» se ia pe nemîncate, pe inima goală, căci o umple cu vîrf şi îndesat. Nu are contraindicaţii, iar supradozajul este recomandabil pentru cord şi neuron.“ (Petronela Rotar)

„Vine în literatură dinspre publicistică. Şi o face în forţă, cu o plăcere acaparantă a povestirii. Posedă ştiinţa fermecării cititorului datorită firescului şi lipsei de inhibiţii. Ana Barton are toate atuurile unei scriitoare de excepţie.“ (Alexandru Petria)

Nopţile amanţilor - Corina Ozon


Descriere : „Amanții Corinei Ozon, atât Zilele, cât și Nopțile lor, sunt deja mai mult decât simple cărți, sunt un fenomen: peste tot se vorbește despre ei, și simți imediat că trebuie să-i cunoști și tu. Și, dacă o faci, sigur nu regreți după: Corina te conduce cu un stil inconfundabil în lumea lui Mircea și Cati, unde vei râde, vei aștepta cu sufletul la gură următoarea aventură, vei pica pe gânduri, vei reflecta la propria ta poveste de dragoste. Cu o scriitură bine șlefuită, Corina Ozon din Nopțile amanților apasă și mai tare pedala față de romanul ei de debut. Se citește repede, e savuroasă, memorabilă și, inevitabil, te face să vrei mai mult!“ (Cristina Nemerovschi)

„Scriitura Corinei Ozon reușește un lucru cu adevărat dificil. Să abordeze într-o manieră lejeră un subiect aparent frivol și să dea în același timp impresia de seriozitate și profunzime. De fapt, textele Corinei nu sunt frivole, dar relevă, în maniera unui Milan Kundera, de exemplu, superficialitatea ca structură a lumii și, în special, a lumii oamenilor moderni, care iubesc pe fugă, colorat, zgomotos și la limita inconsistenţei. Literatura aceasta se citește cu plăcere și cu anxietate pentru că ne regăsim total în ea, pentru că plângem și râdem în ea, pentru că ne privim ca într-o oglindă. Iar râsul, iarăși în cheia lui Kundera, survine eliberator din contemplarea zadarnicelor și veșnicelor chinuri ale dragostei, puse iar și iar în aceleași «ridicole iubiri».“ (Doru Căstăian)

„Cu 100% mai multă adrenalină de budoar, Corina Ozon învârte măiastru cuvintele pe pagină, încât nu mai știi dacă citești cu adevărat o carte sau o ai chiar aici, lângă tine, în pauza de cafea de la job, ascultându-i personajele care nici măcar nu sunt personaje, ci ei și ele dimprejurul tău. Atât de reale sunt.“ (Alexandru Voicescu)

Cimitirul - Teleșpan


Descriere : Adrian Green este un homosexual român care se mută la Londra pentru că… e obosit. Deși nu prea mai are chef de muncă, își găsește, totuși, un job: administrator de cimitir. Pe măsură ce interacționează cu diverși clienți, vii sau morți, Adrian ne spune exact ce crede el despre religie, bani, sex sau moarte, concepte pe care le descrie cu o sinceritate crudă, foarte mult umor și sarcasm. Cimitirul Wormholt devine spațiul în care Green își dă seama că fericirea stă în acceptarea adevărului propriu, și nu în ochii celor din jur.

“Singurul sfat pe care eu pot să îl dau cu inima împăcată este: Dormiţi! Dormiţi, fraţilor, că somnul n-a făcut rău nimănui! Eşti trist? Culcă-te! Eşti nervos? Culcă-te! Vrei să mori? Culcă-te, poate ai noroc şi mori în somn!”

Odată ce treci peste “urbanismul” limbajului și disecțiile întâlnirilor amoroase ale lui Adrian Green, Cimitirul îți propune un personaj care își îmbrățișează cu curaj imperfecțiunile, și le înțelege și acceptă, și care navighează cu mult umor într-un univers plin de personaje bizare, aproape suprarealiste. (Monica Bîrlădeanu)

Deși am citit recent multe cărți bune, nu mi s-a mai întâmplat de câțiva ani să mă arunce una din ele atât de puternic într-un film anume, cum a făcut-o Cimitirul. (Cristina Nemerovschi)

Singurul mesaj pe care îl am pentru tine e următorul: Nu îmi doresc să te învăț nimic, dar îmi doresc să îți placă ce am scris. Ceea ce ai acum în mână e o carte pe care ai fi putut să o scrii și tu. E o carte scrisă simplu, fără pretenții, pentru că eu nu sunt scriitor. Deschide cartea la prima pagină și vei vedea că tot ce fac eu în primele rânduri faci și tu în fiecare zi. Relaxează-te, finalul e mereu același! (Autorul)

Jurnalul unui român in America - Silviu Brizu


Descriere : Le-am zis şi la vecinii ăștia, la americansky: „Puneţi, mă, nişte cuiburi de roşii, un rînd-două de praz, ceva, nişte cartofi, că ţineţi ditamai curtea goală, de creşte iarba de pomană şi mai şi stricaţi apa pe ea aiurea!“. Noooo, ziceau ei, că florile sînt frumoase, că aici nu sîntem la fermă, că de ce nu mă duc eu înapoi în România dacă mi-e aşa dor de munca cîmpului şi alte prostii din astea. Și în definitiv pot să mă reclame cît vor pentru că am bătut pari pe hotarul dintre mine şi ei şi am îngrădit cu sîrmă, dar am făcut-o doar ca să-mi apăr proprietatea, şi recoltele, şi neamul. Păi, n-ai cu cine, dom’le, nişte urbani, dă-i dracu’!

   Astea sunt cărțile. Sunt 8 la număr(2 de pe elefant și 6 de la Herg Benet). Habar nu am când o să ajung să le citesc. Am deja prea multe cărți necitite și mai mult ca sigur o să mă întorc cu geanta plină și de la București. În weekend am să-mi rearanjez biblioteca căci nu prea mai am loc, partea bună e că am un ajutor nou. Mai bine spus un nou paznic al bibliotecii. 


  El e Tinu și începând de azi îmi va apăra cărțile de toți cei care vor să le fure :)) 




marți, 5 mai 2015

Am murit, din fericire : Întoarcerea

   Am să încep postare prin a vă ruga să nu dați cu pietre că eu și recenziile nu prea ne înțelegem, adică nu mă pricep să le fac. Totuși din când în când mai dau și eu de câte o carte care mă dă pe spate și simt nevoia să împărtășesc cu toată lumea revelația mea. 
   Dacă ești fan fantasy sau urban-fantasy(așa ca mine) sigur ai auzit măcar vorbindu-se de această carte. E relativ nouă, a apărut pe piață anul trecut prin noiembrie(sper să nu mă înșel). Oricum dacă nu ai auzit de ea, îți spun eu despre ce e vorba și de ce nu ar trebui să o ratezi. Eu am citit-o prin luna martie, dar din lipsa timpului liber abia acum am ajuns să-mi spun și eu părerea.


Theo Anghel - Am murit, din fericire; Întoarcerea 

Cartea se poate comanda aici.

   Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul  și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?
   Există viață după moarte? Unii vor spune da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.
   Există recuperatorii de suflete. Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…



   Romanul o are în prim plan pe Oriana, o tânără de 19 ani care se pregătește de cea mai frumoasă zi din viața ei: ziua nunții. Doar că, așa cum aflăm și din sinopsis, aceasta suferă un accident și moare. (frumos început, nu?) Astfel Oriana află răspunsul la eterna întrebare: există viață după moarte? Se pare că da, căci Oriana se întoarce din nou pe pământ ca recuperator de suflete.
  Deși pare a fi o fată cu suflet mare aflăm pe parcurs că Oriana a făcut și lucruri rele în timpul vieții. Oriana a luat câteva decizi ce i-au rănit pe cei dragi ei. A fost egoistă, și-a văzut doar propriul interes și a făcut tot posibilul pentru a se căsători cu Damir, un tip pe care îl iubea și verișoara ei, Elena.


   Oriana se va întoarce înapoi în Chaos (lumea noastră) unde va avea de înfruntat diverse provocări pentru a-și demonstra abilitățile de recuperator. Astfel personajul principal se trezește înapoi în lumea din care a plecat. I se dă și o locuință, un apartament prăpădit, iar pentru a nu fi singură, Oriana, primește doi îngeri: pe Ama din partea Raiului și Abel din partea Iadului. Aceștia au primit sarcina de-a o îndruma pe Oriana fie spre întuneric, fie spre lumină, dar în final doar de ea va depinde ce cale va alege.


   Pentru ca totul să meargă conform planului, Oriana nu are voie să le spună oamenilor pe care îi întâlnește cu ce se ocupă, iar cel mai important: nu are voie să contacteze pe nimeni din viața ei anterioară.
   În blocul în care locuiește Oriana o cunoaște pe Mati. La început relația lor nu pare a duce spre o prietenie veșnică, dar pe parcurs cele două fete ajung să se cunoască și să se ajute reciproc. Oriana o deșteaptă pe Mati și îi arată adevărata față a iubitului ei, iar Mati îi face rost Orianei de un loc de muncă, căci până și recuperatorii au nevoie de mâncare pentru a trăi. Pe lângă faptul că Oriana trebuie să se descurce cu treburile de zi cu zi, mai are de îndeplinit și misiuni atunci când ceasul ei se activează.


  Un personaj interesant(și care sper să apară și în volumele viitoare) e Marc. Din spusele îngerilor aflăm că Mark a ales partea întunecată și că îngerul lui bun l-a părăsit. Nu știu de voi, dar eu am așa un "soft spot for bad boys", deci era inevitabil să mă îndrăgostesc de tipul acesta.

Sincer, eu nu mai am răbdare până la apariția următorului volum. Îmi doresc să aflu mai multe despre Oriana, despre Mati, despre Marc, dar și despre cei doi îngeri Abel și Ama, a căror relație e de-a dreptul delicioasă. Nu cred că am întâlnit două personaje care să fie atât de opuse, dar care să se completeze atâte de bine cum sunt aceștia doi. Oriana chiar bănuiește că la un moment dat a fost ceva între ei, dar nu aflăm exact din primul volum. Am o mulțime de întrebări și sunt curioasă ce cale va alege Oriana. Va merge spre lumină sau spre întuneric?


Recomand cartea asta tuturor. E atât de bună încât sper să aibă încă zece părți, să nu se termine niciodată. E prea bună! I-am dat 5 stele pe Goodreads, iar dacă era posibil i-aș fi dat 1000.